în borcanul cu sclipici
zăcea speranță,
sclipici aproape pur și viață.
și o sămânță, sămânță pură.
dar ea nu mai stă pe gânduri, nu se mai îndură.
ia borcanul, înghite ca o fiară,
proastă ființă, vei putrezi pe dinăuntru și te vei topi pe dinafară.
in plămâni îți vor crește rădăcini,
când vei vorbi, vei scuipa frunze.
se vor întinde ca iedera pe tulpini.
vei plânge în fiecare seară, din cauză că te vor vizita gaze, albine, poate muște.
ființă, de ce stai întinsă, fară suflu, pe covor oare?
iar din stomac îți răsare stingher o floare?
__________
poem who? I know only roman
also,
odată am inghitit un bănuț și nu am tușit nici macar o hârtie de un leu :(
