Nu exista niciun inceput la povestea mea, eu fiind parte dintr-un ciclu irefutabil al energiei. Sunt o alta raza de energie universala desprinsa din Univers care s-a intrupat din pamant , cu foc si apa in mine , cu pamant , cu vanturile care trec prin mine si imi elibereaza esenta , lasandu-ma prada cerului spre a ma absorbi in infinitatea lui .
Am mai scris acest intro , cred , de cateva zeci bune de ori. Atatea povesti incepute spre a fi lasate in paragina... Ce dragut . Dar cred ca pur si simplu nu am reusit inca sa o incep pe cea potrivita , cea pe care sa o incep si sa o si termin. Aceea va fi povestea mea de Nobel. Povestea nostalgica a dramei mele de la 15 ani se va chema " Anul Jokerului" , pentru ca Marius imi luase mintile atunci, spre final. İar cea de-a doua parte se va chema " Anul Lupului" , dupa o intanplare ce imi povestea matusa C. despre bunica ei , ceva ce ma reprezinta. Apoi voi lua un Nobel . Ma voi prezenta imbracata excentric, sub numele de Elle Nemo ( " Ea Nimeni") si voi ridica premiul , zicand ca aceasta a fost una din cele mai mari aspiratii ale existentei mele fizice actuale.
İmi si imaginez nenorocitul ala de discurs rostit pe un ton clar , determinat si putin dur de niste buze date cu un roz bombon stil Barbie :
" Da , evident , ma simt extrem de onorata ca mi s-a inmanat acest premiu. Visez sa il tin in mainile mele manichiurite cu unghii roz perfecte de fix 6 cm de cand eram de 14 ani... Stiam de pe atunci ca sunt o nenorocita , dar ca sunt o nenorocita al dracului , care obtine cam tot ce vrea. De ce tocmai " Anul Jokerului" si " Anul Lupului" ? Prima parte se refera la prima-cea-mai-puternica drama din viata mea , si la cum m-am indragostit nebuneste de acest M. care m-a abandonat ca pe un servetel parfumat prea parfumat cu care nu s-ar fi riscat sa isi sufle nasul; lui ii ziceam eu intr-o doara Joker. İn acel an se intamplasera mai mult lucruri care mi-au schimbat viata si m-au aruncat de pe orbita mea de pana atunci , dar dezamagirea provocata de M. a pus capacul la tot - stiti cum se zice , "colac peste pupaza". A doua parte se refera la mine, un Lup. Matusa C. obisnuia sa imi povesteasca ce ii zicea bunica eu adesea : > . Asta insemna ca nu isi gasea locul , ca oamenii nu o intelegeau si ajungeau sa se fereasca de ea. Si , cumva , asa eram eu . Dar de ce " Lup" ? Pentru ca acel an mi-a exploatat mult partea mea de luptatoare , partea aceea de Animus din mine. İmi era greu pana si in caldura intunericului si putreziciunea singuratatii sa plang- pur si simplu nu puteam plange pentru mine.
Am luat atunci prima decizie care mi-a schimbat viata - am plecat . Si asta a fost noul MEU inceput. Stiu ca am fost si o sa raman mereu o nenorocita , dar una al dracului , care obtine mereu ce vrea. Si asta ma face sa cred ca , pe langa ca sunt fabulous , mai am si putin noroc. Asa , doar oleaca . "
