Povestile oamenilor , legendele lor , miturile , toate se iau dupa un anumit pattern . Carl Gustav Jung a studiat acest fapt si a ajuns sa traga niste concluzii utile umanitatii. All in all, fie ca povestile erau drame romantice nereusite , fie ca erau povesti de vitezie izvorate din cautarea sinelui si a caii personale , fie ca erau povesti cu caracter supranatural sau nu , toate ajungeau cumva sa se repete ca semnificatie. Stereotipical . Cu muuult inainte de a sti despre Carl am observat asta despre basmele romanesri . "Naiba sa le ia" , gandeam eu , " ca sunt al naibii de plicticoase - mereu e vorba de vreo printesa furata si un rece neputincios , dar bogat , si apoi un fecior care salveaza printesa omorand un dragon sau vreo > , ramanand cu pustoaica de vreo 15-16 ani pe post de nevasta si cu jumatate de imparatie. De ce mereu o nenorocita de printesa si nu si un print? De ce mereu un fecior si nu si o fecioara sau poate un copil ? De ce e mereu ucisa ? Si de ce trebuie sa ramana mereu nenorocitul ala cu printesa si imparatia ? De ce nu pleaca sa isi vada naibii de viata ? Ce nenorociti...", gandeam eu . Ajunsesem in punctul in care ma deranja destul de serios aceasta treaba cu personificarea greutatilor vietii cu un balaur rau si faptul ca mereu fraierul ala de fecior se alegea si cu bani si cu gagica , doar din nevoia oamenilor de a spera ca la final totul se rezolva si omul triumfa asupra a orice , atingandu-si telul fizic superior - partrnerul de viata si bunastarea materiala. În viata reala , cotidiana , nu e chiar atat de usot. Si poate ca mie sau lui x sau lui y ne-ar placea ca dragonul sa se indragosteasca de un fecior de imparat pe care sa il rapeasca si o nesimtita de fecioara sa ucida reptila uriasa , neîntelegand iubirea ce tocmai se nascuse intre ei , iar apoi printul sa o bata pe curva aia nenorocita pana la sange pentru ca i-a ucis iubirea . La final , ar fi tare ca printul , indurerat , sa paraseaaca tronul si sa plece in lume cu traistuta in spate. Pentru ca lumea inseamna si o serie de drame si neîntelegeri si rahaturi pe care nu le poti opri mereu , oricat te-ai screme.
(Mai tarziu.....)
Obosita, m-am intins in pat. Nu stiu cat am stat asa , dar nu cred ca am adormit. Pur si simplu am stat . Apoi am vrut sa pun niste muzica si , uitandu-ma la istoricul playlist-ului meu , am vazut aceasta melodie [ BVB - İn the end ] , care mi-a insuflat viata in mine din nou. O alta melodie a verii trecute. Am destule melodii care imi amintesc de vara trecuta sau de oameni sau de locuri .... Cumva , e ca si cum de vara trecuta am am inceput sa traiesc eu si pana atunci , de fapt , a trait altcineva in pielea mea. Oare de ce? Gandindu-ma inapoi , la toti anii in care am stat mai mult intre patru pereti prefacandu-ma ca invat sau scriu ceea ce voia fosta mea mama vitrega , dar de fapt desenand sau scriind sau citind ceea ce voiam eu , imi dau seama de cateva puncte importante: in primul rand , totul era relativ calm atunci , calmul dinaintea furtunii , calmul in care eu am tinut toate frustrarile pentru mine , calmul in care mi-am format cateva complexe destul de puternice , si , desi totul pare ca era mult mai simplu atunci , nu voi spune asta. Lucrurile erau pur si simplu altfel , si atunci aveam nopti nedormite sau dormite prost , si atunci visam mult , si atunci ma frustram din cauza alegerilor altora si din cauza alegerilor mele. Un alt punct de care imi dau seama e ca , in timp ce eu vorbeam cu imaginile pe care le atribuisem diferitelor arhetipuri pregnante- despre care poti afla mai multe studiindu-l pe Jung - nu credeam ca de fapt nu se intampla nimic , de fapt se intamplau anumutr chestii in jurul meu . Doar ca eu inchideam ochii si urechile la ele sau pur si simplu nu aveam sa cum sa le vad sau aud pentru ca nu era dorit acest lucru . Ai credeam ca totul era simplu . Dar pentru mine era. Pentru ca ma limitam la mine. Realitatea la care contribuiau si ceilalti era foarte complexa.
( A doua zi )
Ma trezesc adesea dimineata , dorindu-mi ca momentele mele intime cu patul sa nu se mai sfarseasca . E moale si bine. İar Toni C. e langa mine ( ursuletul meu). İn fiecare noapte ma culc in una din doua sau trei pozitii cu el in brate. İt just ... Feels right. Ce pot face ? Nu pot decat sa ii dau voie nebuniei sa se manifeste. Una din nebuniile mele - sa il simt pe acest ursulet la pieptul meu cand dorm . Fiind acolo , imi da senzatia ca nu mai sunt singura , ca sunt protejata , ca protejez , ca e bine.
