Anger Issues (Română)

Prolog

În timp ce noaptea se întuneca mai tare, zgomotul furtunii se auzi tot mai tare. Elena începu să se ascundă sub cearșafurile din patul ei moale și mic. Era așa de mică, totuși mintea ei era plină de lucruri uimitoare. Elenei nu-i plăcea tunetul; nu îi plăcea cum sună. Elenei îi plăcea vocea angelică a mamei sale cântându-i, iar mâinile mari, totodată moi ale tatălui ei, jucându-se cu buclele ei moi. Dintr-o dată, Elena n-a mai putut suporta. S-a ridicat din pat și a fugit spre ușă. A atins mânerul cu mâna ei micuță, deschizând ușa. Picioarele ei atinse podeaua rece, în timp ce mersese spre camera părinților ei.

Elena s-a oprit din mers când s-a uitat în dreapta ei, văzându-l pe fratele ei. Elena nu voia să doarmă în brațele lui Sam. El mereu îi spunea povești înfricoșătoare precum ”băiatul cel rău” care îi omoară pe toți, sau ”iepurașul cel rău” care îi omoară pe toți cei care se apropie de morcovii lui. Tot ce spune Sam este rău. Așa că, Elena nu mersese în camera lui.

Ea doar spuse în șoaptă, ”Sammy rău.” și începu să meargă din nou. Exact când era pe cale să ciocănească la ușa părinților ei, auzi vocea angelică a mamei sale plângând.

”Plânge? De ce plânge mami?” Elena se gândi, întorcându-se, gata să coboare. Voia să vadă de ce plângea mama ei. Elena încercă așa de tare să nu cadă, pentru că scările erau așa de mari, iar picioarele ei erau așa de mici. Când Elena era la ultima scară, îl văzu pe tatăl ei urlând la mama ei. Apoi Elena își aminti cum îi spuse mama sa că, tatăl ei are multe probleme la muncă, și că era foarte nervos în privința asta, așa că era în regulă dacă cumva îl auzea că urlă. Elenei nu-i plăcea asta. De ce tatăl ei mereu dădea vina pe mama ei când se întâmpla ceva la muncă? Îl ajuta mult, așa că de ce?

Elena nu se mișcă. Stătea pe loc, privind ce se întâmplă. Mama Elenei plângea, încercând să-și facă soțul să se calmeze. Ea nu voia să îi trezească pe copii. Mamei ei,  Melissa, îi era așa de frică că ei vor ști adevăratul motiv pentru acțiunile tatălui lor. Nu voia ca ei să știe.

Melissa încercă să-și facă soțul să se calmeze, vorbindu-i calm. ”Iubitule calmează-te, nu vrem să se trezească copiii.” Când Melissa spuse aceste cuvinte, soțul ei deveni și mai furios.

”Mda, sigur. Doar de asta îți pasă; de copii.” Vocea lui deveni mai zgomotoasă; mai zgomotoasă decât sunetul tunetelor. Melissa clătină din cap, încercând să-și facă soțul să înțeleagă că, îi pasă și de el. 

”Desigur că îmi pasă de ei și îmi pasă și de tine, iubitule. Totul va fi în regulă-” Melissa nu avu timp să-și termine cuvintele, pentru că soțul ei o întrerupse.

”Nu mai spune că nu știu nimic. Știi ce? Nu mai vorbi, câcatule.” 

Melissa încercă să nu fie rănită de cuvintele iubirii vieții sale. Se apropie cu câțiva pași de soțul ei. ”Iubitule te rog, nu-”

De data aceasta, soțul ei nu o mai întrerupse vorbindu-i. O întrerupse lovind-o cu mâna dreaptă peste obraz, ea pierzându-și echilibrul și căzând pe podeaua rece. Fără un cuvânt, așa-zisul ei soț ieși din casă fără să îi mai acorde o a doua privire, lăsându-și soția pe jos, plângând în timp ce-și ținea obrazul înfierbântat.

Elena stătea pe loc, cu ochii larg deschiși, plini de frică și tristețe. Lacrimi începură să cadă din ochii fetei. Corpul ei tremură cu frică, uitându-se la mama ei care stătea pe jos. Apoi, Elena realiză că niciodată nu va iubi sau plăcea pe cineva care are:

Probleme cu furia. (Anger issues)