Îmi aparții [ Terminată ]

Capitolul 24

Harry Pov.

De trei zile încoace Ryan ne dă bătăi de cap şi îmi vine să-i tai capul în două şi lui şi iubitei lui silicone care vorbește prea mult .

- Dacă în cursa de azi , eu sau unul din oamenii mei câștigă, ne laşi în pace pe veci , eşti de acord ? îi spun în telefon .

- Și dacă nu câștigă nici unul din noi , ce v-a fi atunci ?

- Atunci , mai participăm odată , doar noi , fără alți străini . Haide , eşti de acord sau ție frică să pierzi ?

- Fie , dar oricum o să o pățești pentru că mi-ai atacat unul dintre oamenii mei .

- Nu ți-am atacat nici un om din câte ştiu eu , îi spun nervos .

- Oh , eram acolo când l-ai lovit pe unul din oamenii mei din cauza blondinei tale , am văzut scena . Frumoasă fata .

- Dacă erai acolo , de ce nu ai venit ? Fata e a mea , ține-te departe de ea şi nici măcar nu ştiam că e unul din oamenii tăi şi chiar dacă ştiam oricum îl luam la bătaie aşa cum el a lovit-o pe fata mea .

- Ce grijuliu eşti , Harry , ne vedem diseară , să fii pregătit pentru înfrângere , nu reușesc să spun nimic , pentru că închide . Arunc telefonul pe canapea exasperat şi mă așez şi eu pe canapea .

Nu trebuie să pierdem cursa de diseară , trebuie să fac orice posibilul să câștigăm. Ryan nu e un obstacol pentru mine , doar că îmi i-a timp prețios când încearcă să ne strice planurile .

Şi de ce mi-e frică mai tare , este să nu-i facă ceva Charolinei , nici nu o să-i facă o să pun oameni să o păzească şi să nu o piardă din ochi , nimic nu trebuie să dea greş , totul trebuie să iasă perfect .

Apropo de Charoline , pe unde o mai umbla . Mă ridic de pe canapea şi mă duc spre dormitor , dar nu era acolo , nici în bucătărie sau baie , nu era deloc în casă .

- Charoline , o strig în speranța de a auzi şi să-mi răspundă .

Ies afară şi o văd puțin mai departe de casă se uita spre cer . Mă duc spre ea şi când mă apropii de ea , se întoarce speriată către mine , odată ce mă vede răsuflă ușurată. 

- M-ai speriat , îmi spune .

- Nu asta a fost intenția mea , ce faci aici ?

- Nimic , mă gândeam .

- La ce ?

- La tot , la momentul în care m-ai răpit , când am evadat , când am fost lovită în club , mă gândesc la părinții mei adoptivi, oare mă caută sau măcar își fac griji pentru mine ? Şi mă gândeam la părinții mei biologici , mă întreb de ce m-au lăsat , oare aşa de mare greșeală am fost în cât să mă abandoneze ? Mă gândesc la fiecare mic lucru .

- Eşti adoptată ? Nu ştiam , îi răspund .

- De parcă ştii ceva despre mine în afară de nume , spune râzând .

- Atunci , spune-mi câte ceva despre tine .

- Nu am chef .

- Haide , o rog .

- Bine . Mă numesc Charoline Hurt , deja ştii . Am aproape douăzeci de ani , lucram la un restaurant înainte să mă iei tu . Locuiam singură , pentru că părinții mei s-au săturat de mine şi mi-au cumpărat un apartament şi îmi mai trimit bani . Mi-am dorit mereu să fiu designer,  dar economiile mele nu-mi ajung şi nu vreau să cer bani părinților , nu ştiu ce să-ți mai spun . Spune-mi tu acum .

- Altă dată , spun şi o legănam uşor. 

- Mă,  nici nu mă aşteptam la alt răspuns . A două oară am legănat-o mai tare . Harry nu mă legăna tare o să mi se facă rău .
Nu ascult şi o legănam mai tare , ea țipând să opresc leagănul . O mai învârteam de câteva ori . 

Ea țipa şi eu râdeam de ea .

- Harry , mi se face rău , o sa vomit peste tine , opresc leagănul şi încă mă râd de ea . Coboară din leagăn şi de dezechilibrează , pentru că probabil era amețită şi cade peste mine . Buzele ni se ating odată cu căderea şi ea doar se uită în ochii mei , nu mai aştept şi o sărut . Avea buze dulci şi miroseau a căpșuni probabil de la rujul ei . Ea nu se înlătură şi îmi răspunde la sărut adâncindu-l . Îşi pune mâinile în părul meu şi se joacă cu el .

- Harry , iubitule .

Oh , la naiba .

▪ îmi pare rău pentru greșeli ▪

CUM VĂ PARE NOUL CAPITOL ?

LĂSAȚI UN VOT DACĂ VREȚI