Îmi aparții [ Terminată ]

Capitolul 43

Harry Pov .

Peste 2 luni

Faptul că i-am mărturisit Charolinei ceea ce simt pentru ea , a fost cel mai frumos lucru din viață mea . Nu știu cum am ajuns să mă îndrăgostesc de ea . Mă bucur enorm că am ajuns să o țin în brațe noaptea , să o sărut când vreau eu , să-i spun că o iubesc . A reușit să mă schimbe într-un om mai bun . Aproape că am renunțat la viața mea periculoasă pentru ea . Încă puțin .

Două luni în care m-am trezit alături de ea și m-am culcat lângă ea . Nu știuce m-aș face fără ea . Acum ne aflam în drum spre California , la bunica . Nu am vizitat-o de foarte mult timp și Charoline a spus că ar fi o idee bună să o vizitez .

- Harry , iubitule , m-ai avem mult ?

- Încă șase ore , spun după ce mă uit la ceas .

- Așa mult ? Oh , am crezut că timpul trece mai repede . Nu-mi place să zbor cu avionul , mi se face rău .

- Ți se face rău ? O întreb panicată . Ce te doare ? Vrei să vomiți ?

- Nu , așa e mereu când zbor cu avionul , sunt bine , îmi răspunde . Nu mă bucura prea tare faptul că ea era pe ultimul scaun din partea dreaptă și eu pe cel din stânga , nu am căzut unul lângă altul , și bătrâna de lângă mine tocmai și-a scos pantofii din picioare . Scârbos . Charoline are noroc că a căzug lângă o femeie , care spre norocul ei , nu își scoate pantofii .

După câteva ore am aterizat , asteptând să ne luăm bagajele . Charoline era pe un scaun , mâncându-și chifla care a luat-o mai devreme de la un magazin . După ce am luat bagajele , am luat un taxi și am pornit spre bunica .

- Crezi că o să mă placă ? mă întreabă Charoline .

- Cred că da , îi răspund .

- Crezi sau ești sigur ? Mă întreabă încruntându-se .

-Sunt sigur , îi răslund râzând și o sărut pe frunte .

În maxim o oră , mașina a oprit pe strada în care nu am mai fost câțiva ani și mă dau jos din mașină , ajutând-o și pe Charoline .

- Am emoții , să-ti cunosc un membru al familiei , îmi spune Charoline zâmbind .

- Haide , bunica e o companie bună .

Atunci când ajung în fața casei , observ că bunica și-a mai făcut schimbări în grădina ei cu flori , și casa era zugrăvită în altă culoare , oricum era frumos .
Bat de două ori la ușa , și așteptăm că cineva să ne deschidă .

- Imediat , se auzea bunica din casă . După câteva secunde ușa sa deschis și bunica și-a făcut apariția cu un zâmbet pe față . Atunci când mă vede parcă nu-i vine a crede și mă trage într-o îmbrățișare .

- Și mie mi-a fost dor de tine , bunico , îi spun .

- Harry , dragul meu , ce mare te-ai făcut , spune mângâindu-mi față . De ce vii așa de rar pe la mine , mie plictisitor singură . Și cine e fata aceasta ? spune uitându-se la Charoline .

- Sunt Charoline , îmi pare bine , spune întinzând mâna , dar bunica îi ia mâna și o trage și pe ea într-o îmbrățișare .

- Marta , dar poți să-mi zici bunica , îmi plsce mai mult , spune zâmbind . Să înțeleg că sunteți împreună ? Eu îi dau din cap râzând și ea zâmbește uimită .

- Unde sunt copii , Harry ? Trebuie să apară și ei ? Nu-mi spuneți că nu aveți nici un copil .

- Nu , spune Charoline rușinoasă .

- Lasă că vă pune bunica la treabă . Intrați în casă , ne spune primitoare și ne face către ușa deschisă. Cât vreți să stați ?

- O săptămână , spune Harry .

- O săptămână ? De ce asa puțin , Harry dragă ?

- Trebuie să ne întoarcem înapoi , am muncă . Mă uit spre Charoline care nu arăta prea bine , și era puțin încruntată .

- Ești bine , o întreb ?

- Vreau să vomit , îmi poți arăta unde e baia ?

- Da , vin-o ! îi spun repede .

Atunci când ajungem în baie Charoline vomita tot ceea ce a mâncat .

- Ești bine ? Ce ai pățit ? o întreb .

- Probabil de la zor , mi s-a mai întâmplat , îmi răspunde simplu .

- Bine .

- scuze de greșeli -

îmi pare rău că nu am postat , nu am avut timp :(