Hoseok, era deranjat de un zgomot ciudat de la ușă sa.
-Au început ăștia să și o tragă și pe la uși? N-au răbdare până în afurisitul ăla de apartament?
Se ridică curios din pat să vadă ce impertinenți îi deranjează somnul în ziua sa liberă.
Deschise ușa, pregătit de ce urma să vadă, dar surprins era un puști. Un pusti care tragea o valiză mai mare decât el.
Hoseok se holbă la el puțin, fundul: bombat, cracii: perfecti, șoldurile: oh țipă să fie atinse de el, fata baiatului: pare gumos, aș putea mușca din el.
-Hei zăhărel, știi cât e ceasul? zise Hoseok, puțin iritat.
-Aparent, 11.
-Oh, și știi ce ai făcut?
-Până acum? Am tras ăsta.
-Și știi ce a mai făcut? zise Hoseok, vizibil iritat.
-Scutește-mă și nu o mai lungi atât sau dacă continui așa, dă-te n-am timp de morocănoși.
-Incerci să domini, puiule? spuse Hoseok cu o voce senzuală.
-Ce să fac? Scuze, dar trebuie să plec. Acum mișcă.
Yoongi, așa era numit băiatul, trecu pe lângă Hoseok. Hoseok își mușcă buza și îi dădu o palmă la fund, neputând să se abțină.
<<La dracu, se scoală și i-am atins doar curul.>>
-HEI, NU-I FRUMOS! NICI NU NE CUNOAȘTEM.
Yoongi, intrase in little space. La naiba, un moment prost, acesta fugi în apartamentul său.
<<Perfect, suntem vecini de scară, va fi ușor>>
