-Of Joon, nu-l puteai schimba de pijmale, dragule? Sau măcar să îi aranjezi părul? oftă.
-Jin, încearcă tu să-l convingi, oftă și Namjoon.
-Dacă-mi dați o acadea, negociem, mami Jinnie, spuse Yoongi chicotind.
Hoseok era mirat, Yoongi vorbea prea drăguț pentru vârsta sa. <<Atât de inocent la 17 ani?!>> se gândi Hoseok.
-Hei, Yoongs, el e Hoseok, ți-am spus că avem un musafir și trebuie să fii aranjat. Vei fi pedepsit. spuse Seokjin.
Yoongi avea lacrimi în ochi.
-Seok, e okay, sunt un prieten nu cineva important. E în regulă. Hai micuțule, vino la Hoseok și nu mai plânge.
Yoongi, văzând că Hoseok îi dă atenție merge la el în brațe.
Hoseok îi cuprinde talia și-l strânge usor.
-Uite mami Jinnie, Hoseokie nici nu mă cunoaște și mă iubește mai mult. Nu-i așa Hoseokie? spune și scoate limba la Seokjin.
Hoseok își simți inima bubuind. <<E doar un băiețel, Hoseok. Doar un băiețel, calmează-te.>>
-Aish, copil rău ce ești. spuse Seokjin râzând.
-Yoongs, hai du-te la tine în cameră și aranjează-ți părul, promit că mâine îți aduc o ciocolată când mă întorc de la muncă, ce zici? spuse Hoseok zâmbind.
-Pentru tine și ciocolata aia, am să fac asta, Hoseokie. spuse Yoongi și fugi la el în cameră. Ceea ce i se părea ciudat lui Hoseok era faptul că Yoongi nu-l recunoscu după palma ce i-a dat-o în hol zilele trecute când băiatul s-a mutat. Oare are si pierderi de memorie? se întrebă Hoseok. Ar trebui să-l ascult pe Taehyung când ajung acasă, deci boala asta o au și prietenii lui, nu fac asta din joacă.
<<Aish, ce complicat>> gândi Hoseok.
-Hobi, mâine ne gândeam să rămâi acasă, se poate? Văd că Yoongs se înțelege cu tine și așa putem merge și noi mâine și în weekend la părinții lui Joon, se poate Hobi? Nu-i degeaba.
-E în regulă, Seok. Doar te rog să mă înveți cum ar trebui să am grijă de Yoongi. Nu-mi pot da seama.
Seokjin îi sări în brațe și îi mulțumi, apoi începu să îi explice detaliat ce ar trebui să facă.
