Singuratatea..

Doare sa fii singur..sa nu ai pe nimeni ce te intelege..si mai ales sa nu ai o familie..cum e sa ai un loc pe care sa-l poti numi acasa?..un loc in care esti primit cu caldura si nu cu tipete..mereu mi-am dorit sa am si eu o familie..totul m-a marcat cu timpul..am inceput sa inteleg ca aveam nevoie de un tata..si totul nu era suficient..a trebuit ca mama mea sa-mi spuna ca nu sunt copilul ei si ca nu ma iubeste..am incercat sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga si sa vorbesc orice cu acea persoana..dar toata lumea si-a batut joc de mine..toti au ras..spunand ca sunt orfan..chiar daca  o am pe mama langa mine..dar totul s-a distrus de atunci..treptat s-a nascut si sora mea..ma simt uitat..m-am retras in mine deoarece nu am pe nimeni..nu am  cui sa ii spun durerile si greutatile mele..de asta vorbesc aici cu voi oamenilor..gandidu-ma ca sunt persoane care ma inteleg..toata lumea spune ca fac asta pentru lipsa de atentie..dar pe mine ma dor aceste cuvinte..deoarece ei n-au fost in locul meu..intr-un timp alinarea mea era alcoolul..incepusem sa ma apuc si de droguri..dar am spus ca nu are niciun rost..si mi-am gasit alinarea in muzica..doar muzica ma salveaza din ghearele singuratatii..totul devine din ce in ce mai greu..sufletul simt ca a cedat..nu mai poate sa indure atatea..din pacate..incercand sa caut o persoana care sa ma inteleaga si sa ma accepte asa  cum sunt..totul a devenit mai greu cu timpul..dar se pare ca asta e viata..probabil va fi si mai rau..imi pare rau oamenilor ca spun atatea lucuri..dar cel mai mult regret ca sunt persoane care trec prin ceea ce trec eu..