Răzbunarea

3

Tata pleacă, și aștept cu sufletul la gura să vad ce se întâmplă.
Se aud niște bătăi la ușă. Este mama. Intră în cameră și mă vede puțin panicată.
- Oh, iubita mea! Ești în siguranță, este totul bine...
Nu înțeleg de ce spune chestiile astea, dar tac. Nu vreau sa încep cu întrebările.
- Te rog să îți faci bagajul, o să plecăm undeva, departe de locul ăsta.
- Dar... Unde?! Nu m-am putut abține să nu o întreb asta. Am impresia că se întâmpla ceva ciudat.
- Te aștept jos! strigă ea, coborând pe scările înguste.
Nu știam cât o să stau în locul acela pe care mama il numește "departe de locul ăsta", așa că îmi i-au mai multe ca să fie.
Bagajul este aproximativ gata. Mai an de pus doar poza cu mine, tata si mama. O arunc si pe ea, peste hainele împachetate, și închid geamănul.
Mama mă aștepta jos. Avea un zâmbet forțat. În ochii ei i se vedeau lacrimi, dar se abținea foarte bine sa nu plângă în fața mea.