Mă uit afară la fulgii care cad ușor din cer, fulgii care îi văd de atâția ani dar totuși nu mă satur de ei.
Timpul trece iar timpul vieții mele de asemenea se evaporă iar nimeni nu poate opri acest lucru
Dar oh, oare, la sfârșitul acestei vieți ce mă va aștepta?
Dacă până acum am fost încărcat de regrete, oare, când respirația mea se va opri, iar corpul meu va deveni rece ce se va întâmpla după?
O să-mi găsesc veșnica liniște sau o să trebuiască să-mi car cel mai mare regret după mine?
Timpul a trecut iar acum nu am cum să ma întorc în timp și să-ți spun să stai, căci fără tine mă simt ca un porumbel pierdut printre fulgii de zăpadă.
CITEȘTI
Lost Thoughts
PovídkyFiecare om are o poveste iar fiecare poveste exprima anumite sentimente de exemplu tristețe, ura sau fericire, dar, cand muzica se îmbină cu poveștile parca fiecare in parte cuprinde un sens mai profund și totuși aproape neschimbat. În col...
