ProblemeDeLiceu

~2~Așa începe noua mea viață...

9:00/ Alarma suna, iar razele soarelui încercau să pătrundă ușor în camera mea. Dormeam dusă, aveam un vis frumos, era prima zi de școală, totul a început perfect, îmi făceam prieteni noi și îmi doream ca acea primă zi să nu se mai termine, până când....o pernă mă lovește puternic în față, era fratele mea care se uita cu o expresie neutră la mine, începu să miște mâna ușor prin fața mea, a început să îmi strige ușor numele, iar apoi dintr-o dată îl aud că rostește ceva pe un ton mai ridicat, tot ce am înțeles era ca am întârziat în prima noastră zi de școală. "Poftiiiiimmm"... "Am întârziat în prima zi de școală?!" Spun eu ridicându-mă din pat și intrând în baie cu cea mai mare grabă, fratele meu stătea în pragul ușii de la baie și se amuza pe seama mea "De ce râzi, tontule?" Spun eu revoltată în timp ce loveam ușor cu piciorul in podea, dar totuși, eram surprinsă de faptul că fratele meu zâmbea, nu îmi venea să cred ce tocmai îmi vedeau ochii "Tu zâmbești!" Îi spun eu pe un tot entuziasmat, tot ce a făcut a fost să își schimbe din nou expresia feței, acum era la fel, avea o expresie neutră și lipsită de fericire "Să cobori în 10 minute" ăsta a fost răspunsul lui la afirmația mea, apoi sa făcut dispărut la micul dejun.În cele din urma am coborât și eu, timpul acordat nu a fost suficient pentru a mă pregatii, m-am îmbrăcat cu ceva ales în grabă și am plecat la mașină unde ne aștepta tatăl nostru vitreg
"Bună dimineața, copii, sunteți gata de prima zi la noul liceu?" Spuse el pe un ton vesel după care zâmbii larg spre fratele meu ce stătea în partea dreaptă a lui.
După un drum care a părut că nu se mai termina, am ajuns la școală, avem a emoții și eram entuziasmată, dar o frică mă cuprinse înainte de a ieși din mașină, totuși, am întârziat.
Fratele meu mi-a deschis portiera mașinii pentru a putea ieșii, apoi a luat-o înaintea mea, un glas se auzi din mașină "Să vă distrați și sa aveți grijă, azi va trebuii să vi cu autobuzul, am o conferință importantă, iar mama ta a fost chemată pentru un caz la secție,îmi pare rău, dar am să îți dau eu bani pentru a plătii biletul, te iubesc scumpo" ignorând cuvintele tatălui meu vitreg, am pornit grăbită spre școală, în drum spre clasa mea am fost oprită de un băiat ce era paznic pe hol în acea zi "Stai!" m-am oprit brusc și mi-am întors privirea spre băiatul din spatele meu "Bună, nu te supăra, dar am întârziat și mă cam grăbesc" spun eu cu o suflare grea, băiatul sa apropriat de mine încet, inima începea să îmi bată tot mai tare, am început să mă dau cu pași mici în spate, dar în zadar, el venea spre mine tot mai repede, pașii mei au fost întrerupți la impactul cu peretele, acum, distanța dintre noi nu era nici de un deget, îi puteam simții respirația caldă care se lovea de fața mea, băiatul făcuse o mișcare bruscă, în minutul următor, cu o mână mă ținea de braț, iar cealaltă era sprijinită pe perete lângă capul meu "Unde îți este permisul?" spune el pe un ton ușor calm "Permis? Ce permis?" Spun eu puțin confuză "Permisul care îți dă acordul să părăsești clasa în timpul orelor" "Unde e?" Întreabă el pe un ton nervos de data asta, îmi fac curajul să vorbesc "Scuze, cred că nu ți-ai dat seama, dar eu sunt nouă aici și am cam întârziat în prima mea zi" "Nu am permis", pe fața băiatului apăru un zâmbet inocent, iar apoi izbucni în râs, se îndepărtă brusc de mine, acum eram doar eu care stăteam sprijinită de peretele din spatele meu cu o expresie terifiantă pe față "Ești ok?" Îmi spune băiatul încercând să nu râdă iar "Nu, așa arată fața unei fete liniștite?Mai speriat de moarte" spun eu ofensată de cele întâmplate "Îmi pare rău, eu sunt Kim Taehyung, care este numele tău?" Întreabă băiatul pe un ton prietenos "N-numele meu este...este..." eram prea confuză pentru a răspunde la întrebare, băiatul începu să râdă din nou, apoi a plecat la auzirea clopoțelul care anunța că venii ora prânzului. Eram pierdută, priveam în gol până când am fost trezită de Yong, fratele meu "Trezirea rază de soare" spune el cu o voce groasă care nu exprima nici-un sentiment "Ce e?" Îi răspund eu pierdută "Haide la cantină" spune minunatul meu frate după care îmi cără el ghiozdanul. Cantina era plină, deja locurile erau ocupate, prin mulțimea de adolescenți am zărit o persoană care îmi făcea semn cu mâna, am început să merg cu pași mici spre masa unde era băiatul, o grămadă de priviri erau ațintite spre mine și fratele meu, toate erau niște priviri goale fără sens. Când am ajuns lângă masa băiatului am fost surprinsă să văd că era nesuferitul de pe hol, da, chiar el, cel care ma tachinat pe hol, îl priveam pierdută, spunea ceva dar nu eram atentă, apoi am fost trezită de Yong, din nou "Băiatul ăsta ciudat vorbea cu tine" Îmi șoptit el la ureche "Bună fata al cărui nume nu îl știu, nu ai vrea să stai cu mine și prietenii mei? Poate să stea și tipul cu păr ciudat" "Îți arată eu tip ciudat" se răstii fratele meu "Yong, calmează-te" Îi spun eu pe un ton blând prinzând mâna acestuia "Da, am vrea să stăm cu voi" "Perfect, păi haide să îți fac cunoștință cu prietenii mei" spune el entuziasmat mai ceva ca un copil, la masă erau 6 băieți, toți erau de o frumusețe rară și îi puteai deosebii după culoarea părului, toți erau vopsiți în culori stridente și pastelate.Unul avea părul roz, altul avea parul brunet, altul avea părul albastru, altul avea părul blond, altul îl avea roșcat, iar ultimul băiat îl avea șaten închis,Kim Taehyung avea și el părul vopsit, părul lui era gri, ca și al fratelui meu, doar că fratele meu așa sa născut, deci în concluzie, prea multe culori, pff nu mai înțeleg nimic. Acum Kim Taehyung era gata să îmi prezinte prietenii lui "Bun, el e Kim Namjoon sau doar Namjoon, el este Kim Seokjin sau doar Jin, el e Min Yoongi, adică Suga, el e Park Jimin,adică Jimin, el e Jung Hoseok sau doar J-Hope, iar ultimul este Jeon Jungkook, pe scurt Jungkook.Ei sunt prietenii mei" spune băiatul cu un zâmbet pătrat afișat pe față, mă uitam confuză la cei 6 băieți, deci să recapitulăm, păr roz, Namjoon, păr brunet, Jin, păr albastru, Suga, păr blond, ămmm....Jimin, păr roșcat, J-Hope, iar păr șaten închis, Jungkook, hiuu, asta o să fie dificil. "Dar tu, tu Cum te numești?" Mă întreabă Suga "Numele meu este..." "Numele surorii mele este, Sun-Hi, iar eu sunt Yong, încântat" "Wow voi sunteți ciudați" spune Kim Taehyung.
"Umm,Kim-..." "Hei, Kim Taehyung e prea complicat, poți să îmi spui doar V sau Tae, după preferințe" "Umm...ok, Tae, în ce clasă ești?" Îi spun eu puțin timidă "Sunt în clasa a 10-a, dar tu?" "Păi se pare că o să fim în aceiași clasă" șoptesc eu fără a vrea sa mă fac auzită, dar era prea târziu, Tae nu era surd "Grozav, ar trebuii să mergem la ore, ai pierdut prima oră" spune Taehyung cu un zâmbet pe fața sa drăguță.
M-am despărțit de fratele meu și de o mică parte din băieți, se pare că 2 dintre ei erau cu noi în clasă, eram colegă cu Tae, Jungkook și Jimin, super măcar mi-am făcut prieteni sau așa ceva.
Am ajuns în clasă, aveam chimie, eram într-un laborator imens plin de adolescenți care aparent îmi erau colegi "Bună ziua elevi" Spuse profesorul de chimie "Tu ești Sun-Hi?" Îmi adresă domnul profesor o întrebare dar eu eram prea emoționată ca să procesez întrebarea sa "Domnișoară!" ridică domnul profesor tonul la mine, iar în urma celei întâmplate mă trezesc "Da?" răspund eu pierdută, apoi întrebarea mea a fost însoțită de râsetele colegilor mei "Gata! Liniște!" Spuse domnul profesor pe un ton nervos "Deci, tu trebuie să fi Sun-Hi" Îmi spune profesorul pe un ton puțin agitat "D-da" răspund eu privind în podea "Eu sunt" "Aham...Unde îți este uniforma școlară, domnișoară Sun-Hi?" Întreabă el privind spre mine încercând să mă privească în ochi, dintr-o dată simt cum o mână mă atinge pe umăr și mă face să tresar "Ești timidă?" Mă întrebă domnul profesor pe un ton calm de data asta, îmi ridic privirea și îi răspunde timidă "D-da, așa sunt eu" iar apoi îmi duc privirea din nou spre podea. "Te rog să iei loc" spuse el pe un ton cald "Unde?" Mă adresez politicos în urma cerinței sale "Poți să stai lângă prietenii tăi, dar doar astăzi".
Clopoțelul sună, era timpul să merg acasă, am pășit să ies din bancă, dar în următoarea secundă eram întinsă pe jos, se pare că o colegă îmi pusese piedică, clasa se umplu de râsetele colegilor, Tae mă ajută să mă ridic "Foarte matur" spuse Jungkook înainte de a ieșii din clasă
"Ești ok?" Mă întreabă Tae care mă ajută să mă scutur de praf "Da, sunt doar puține julituri" spun eu jenantă de cele întâmplate
Am ieșit din curtea școlii după ce mi-am luat la revedere de la cei 3 băieți, acum mergeam singură pe o stradă pe care nu o cunoșteam, în fața mea zăresc un adolescent, crezând că e fratele meu care mă aștepta, m-am apropiat de el în grabă "Yong" strig eu, băiatul se uita acum la mine, nu era Yong, era un băiat acre părea a nu fi real, era perfect, era ca un zeu sau ceva, era un băiat înalt, stilat,cu un păr castaniu și cu o privire de înger "Bună, cred că mai confundat cu o altă persoană, eu sunt Yesung, iar tu ești?" Mă întrebă băiatul ce mă privea cu ochii lui mari și strălucitori, lângă piciorul meu apăru un cățel, era prea drăguț, m-am aplecat ca să îl mângâi "E cățelul tau?" Întreb eu puțin timidă "Da" răspunde băiatul chicotind ușor "El este Eun Mi şi cred că te place" Spuse băiatul schițând un zâmbet pe fața lui perfectă "Tot nu mi-ai spus Cum te numești" începu băiatul să conversez din nou "Eu sunt....Sun-Hi" "Bună Sun-Hi, ești drăguță, pate mergem într-o zi să ne plimbăm în parc cu Eun Mi" "Mda...poate" spun eu puțin nedumerită "Întinde mâna" Îmi porunci băiatul, așa că întind mâna puțin speriată, băiatul luă un pix din buzunar ni începu să îmi scrie ceva pe mâna, era un număr de telefon, era numărul lui de telefon "Poftim, atunci când te simți singură poti să îmi dai mesaj" "Sigur, mulțumesc" Îi spun eu politicoasă "Păi cam trebuie sa plec, așa că mai vorbim,pa pa Eun Mi, pa Yesung" "Pa floare de lotus" , poftim? floare de lotus? Îmi spun eu în gând, asta a fost ciudat.Am ajuns acasă unde îi găsesc pe părinții mei pregătind cina "Bună iepuraș" Mă întâmpină mama cu o voce caldă "Ce ai pățit pe mâini scumpo?Unde te-ai lovit?" Mă întrebă mama venind ușor spre mine cu o sticlă de cremă medicinală pentru a curățat rănile "Sunt ok, am căzut din neatenție" "Oh scumpo, te rog să fi mai atentă" "Mhm" Îi răspund mamei mele cu o mișcare a capului afirmativă "Unde este Yong?" O întreb eu nedumerită "Este în camera lui, ascultă muzică" "Mulțumesc" urcând cu pași mari pe scările de la etaj intru nervoasă în camera lui și mă trântesc lângă el în pat "Hei, bate la ușă" spune el pe un ton nervos "Şhhh" Îi şoptesc eu "Ce naiba...Și ce ai pățit, te a lovit cineva?" "Nu" răspund eu gata să plâng "Spune tot" Îmi ordonă fratele meu care acum se uita în ochii mei "Când am vrut sa ies din bancă pentru a veni acasă, o fată mi-a pus piedică şi aşa am ajuns în stadiul ăsta, am fost umilită"

》Yong pov. 《
Uitemă şi în situația asta, sora mea a fost umilită, iar acum plângea, ce ar fi trebuit să fac?Nu mă pricep in a consola o persoană, mai ales o fată, fetele sunt complicate,uhh, calmează-te și respiră. "Te doare?" acum se uita nedumerită la mine "Poftim? " mă întrebă ea privindu-mă direct în ochi "Te dor rănile?" "Îți bați joc de mine?" perfect, acum plângea și mai tare, cum să rezolv asta? "Ce te doare mai tare?" acum mă privea de parcă aș fi nebun "De ce mă întrebi asta?Vrei să mă ajuți sau plec?" se pare că încercarea mea a eșuat, tot ce am putut face a fost să o strâng în brațe la pieptul meu, simțeam cum lacrimile micuței se scurgeau pe tricoul meu, tremura și părea speriată și pierdută, am sărutat-o în creștetul capului apoi am șoptit ușor "Îți promit că nu o să mai las să fi rănită, îți jur, mica mea rază de soare" acum iar plângea, dar de ce? Ce nu am făcut bine? Am făcut ce ar face orice frate, de ce mai plânge? "Sun?Ești ok?"
"Ești cel mai bun frate existent.Te iubesc,Yong" tocmai mi-a spus că mă iubește? Şi eu o iubesc, e sora mea mică și inocentă.Am fost întrerupți de părinții noștri care ne priveau cu zâmbetul pe buze "Mâncarea e gata, mergeți să vă spălați pe mâini, ne vedem la masă" şoptii mama cu o voce caldă și un zâmbet frumos pe față.

》Sun-Hi pov.《
După ce am mâncat am mers în camera mea unde m-am așezat pe pervazul geamului, priveam în gol și mă gândeam la tot felul de lucruri, printre gândurile rele au apărut și câteva bune, cum ar fi noii mei prieteni de la liceu sau prietenul cu cățelul acela adorabil, fără să vreau am adormit, gândurile mele sau închis, la fel și ochii.

~Acesta ar fi capitolul II, eu sper că o să vă placă, am muncit destul de mult până aici, am nevoie de susținerea voastră. MULȚUMESC~ ♡
(Din nou, dacă sunt greșeli de ortografie, îmi cer scuze, o să încerc să fiu mai atentă)