ProblemeDeLiceu

~3~O nouă zi la școală și multe probleme

Printre ciripitul păsărelelor, se aude cum în cameră își face apariția o voce caldă "Bună dimineața, îngerașul meu" era mama mea care a venit să îmi spună că e timpul să mă trezesc, mă ridic pe șezut și pe jumătate adormită îi răspund "Bună dimineața, mami" se apropia cu pași mărunți spre patul meu, ca apoi să se așeze lângă mine, dintr-o liniște cumplită, mama mea îmi spune "Am auzit că ți-ai făcut prieteni noi, cine sunt?" acum era liniște din nou, mă gândeam dacă să îi spun despre prietenii mei, adică și băiatul cu cățelul acela adorabil, încă mă gândeam, dar din fericire am fost întrerupte de fratele meu "Uh, ești trează, haide la micul dejun" îmi spune el cu o voce groasă și obosită.Am coborât jos unde mă aștepta o porție mare și delicioasă de orez, printre discuțiile importante ale părinților mei, mama mea spune "Scumpo, nu ne-ai spus despre prima ta zi de școală" da, se pare că mama mea nu o să înceteze până nu îi spun de prietenii mei noi, așa că, cu un zâmbet fals pe față îi spun "A fost bine, am mâncat împreună cu Yong şi cu....cu niște prieteni şi apoi după terminarea orelor am venit spre casă unde m-am împiedicat, iar un băiat foarte politicos ma ajutat." poate vă întrebați de ce evit să îi spun mamei mele adevărul, păi, dacă ar afla că de fapt o fată mi-a pus piedică, va ieși urât, iar dacă îi spun că am vorbit cu un străin pe stradă, o să mă pedepsească o lună, părinții mei pot fi uneori prea exigenți, o liniște se lasă ușor, până când tatăl meu mă întreabă ceva care ma făcut să devin agitată "Cine era acel băiat?" "Un străin" asta a fost tot ce am putut spune, dar o altă întrebare mi-a fost adresată "Un străin? Ai vorbit cu el?" mă întrebă tatăl meu puțin tensionat "N-nu, doar am mulțumit politicos și am plecat" din fericire, fratele meu a intervenit în discuție "Umm...Sun, cred e timpul să îți pui uniforma, se face târziu" mă ridic de la masă și îi șoptesc "Mulțumesc, rămân datoare" apoi am fugit sus pentru a mi lua uniforma școală. "Tată, vom merge pe jos la școală, este foarte frumos afară, Sun-Hi va fi în siguranță" "Sigur, să aveți grijă" tatăl meu era agitat, nu era de acord cu propunerea fratelui meu, și nu pentru că nu avea încredere în el, ci pentru că el era orb complet, dar chiar și așa, fratele meu poate să simtă, nu are nevoie de baston, se comportă ca un om normal, corpul lui a început să se obișnuiască în timp și acum fratele meu orb merge pe stradă ca toți oamenii normali, am prins mâna fratelui meu și am plecat spre școală.
În drum spre școală totul a fost prea liniștit, iar drumul avea să fie unul lung, fratele meu nu scotea nici un sunet, era prea liniște, mult prea liniște, ce e cu liniștea asta? Îl prind de mână și cu o voce blândă îi spun "Ce e? De ce nu spui nimic?Am greșit cu ceva? Te simți bine?" atâtea întrebări, dar totuși nici un răspuns, apoi i-am prins mâneca de la haină și l-am tras pentru al oprii din mers "Stop! Nu mai faci nici un pas până nu îmi spui ce ai pățit,mă auzi Yong, acum vorbește" sa tras din strânsoarea mea și a plecat de unul singur spre școală, stăteam nemișcată privind cum fratele meu se îndepărta tot mai mult, din cerul înnorat au început să cadă mii de picături de ploaie, m-am adăpostit într-o poartă din apropiere așteptând ca ploaia nemiloasă să se oprească, vedeam cum prin picăturile de ploaie își făcea apariția o persoană, era înaltă și ținea o umbrelă în mână, se apropia tot mai mult, iar eu eram foarte speriată, acum persoana stătea în fața mea, era un băiat, o glugă imensă îi acoperea fața, nu puteam să îi văd fața, prima reacție pe care am avut-o a fost să fug, dar băiatul ma prins de încheietura brațului stâng "Speram că o să folosești numărul ăsta" îmi şoptii băiatul, de unde știa el că pe brațul meu stâng se afla numărul lui Yesung? băiatul își dădu gluga jos, era chiar el, era Yesung, mă bucuram nespus de mult că era el și nu un străin ciudat "B-bună" îi spun eu timidă "Haide în spatele meu" poftim, de ce îmi cerea asta? "Urcă în spatele meu, am să te duc până la liceul unde înveți" fără a mai spune și altceva ma luat în spatele lui, mă țineam strâns, el ținea umbrela care ne acoperea, a alergat până la școală, dar era prea târziu, am întârziat 5 minute "Îmi pare rău că nu ai ajuns mai repede" "Mulțumesc, Yesung" Băiatul îmi zâmbii "Ne mai vedem floare de lotus" , am alergat până la ușa clasei, eram udă leoarcă și ruşinată, am bătut ușor apoi am intrat privind în podea "Bună dimineața, mă scuzați că am întârziat" râsetele colegilor se auzeau din nou, prietenii și profesorul meu mă priveau întrebător "Ai pățit ceva, domnișoară" mă întrebă domnul profesor "N-nu, doar mă prins ploaia" răspund eu jenantă "Te rog să părăsești sala de curs, este lipsă de respect domnișoară, altă dată să nu mai întârzii" , am părăsit clasa în liniște, m-am așezat pe podeaua rece și am început să mă gândesc la Yesung, băiatul acela este uimitor, este foarte politicos și are un zâmbet care îți luminează ziua.

》YESUNG POV.《
"Fata aceea, este așa de drăguță, este politicoasă, îmi place de ea, este posibil să te îndrăgostești de o persoană pe care nici măcar nu o cunoști? Nu știu nimic despre ea, dar poate nici nu trebuie, băiatul cu care merge dimineața, sunt sigur că e iubitul ei, altfel de ce a plâns când el a plecat de dimineață? Oare...oare în ce clasă e? Sau câți ani are? Tot ce știu este ca trebuie să o uit."

Priveam în gol, eram pierdută, eram într-un univers paralel, gândurile mi-au fost întrerupte de sunetul clopoțelului, când am deschis ochii eram înconjurată de 3 băieți, erau prietenii mei "Alooo, ce faci?" "Tae, e posibil să te îndrăgostești de o persoană pe care nu o cunoști și tot ce știi despre ea, e doar numele?" "Poftim?" mă întreabă Tae cu un zâmbet pe fața lui drăguță "E un băiat...." nici nu am apucat să termin ce aveam de spus că Tae mă și întrerupte "Hei, doar ai grijă, eu o să fiu aici pentru tine" "Acum, haide cu noi la cantină, ne vedem și cu restul băieților" "Mergeți voi, ne vedem în clasă, am ceva de rezolvat", m-am ridicat și am început să alerg după fratele meu care a trecut nepăsător pe lângă mine "Yoonnng" strig eu, dar nimic, mă ignora, m-am ținut după el toată pauza, clopoțelul a sunat iar Yong a dispărut prin mulțimea de adolescenți, am intrat în clasă, priveam pierdută pe geam cum razele soarelui își făceau apariția din spatele norilor, priveam cum mici picături se scurgeau pe gem. "Alooo, mai ești cu noi?" mă întrebă Tae, dar nici un răspuns "Sun-Hi!" "Auch, Jungkook, chiar trebuia sa îmi strigi în ureche?" "Haide ființă uimitoare, e timpul să mergem acasă" îmi spune Tae pe un ton de copil entuziasmat, în curtea școlii erau prietenii lui Tae "Hei Sun, nu vrei să ni te alături, mergem la film?" mă întrebă Jin pe un ton prietenos "Nu, mulțumesc, trebuie să mă întâlnesc cu cineva" "Dacă te răzgândești, sună".
Eram plictisită și aveam nevoie să vorbesc cu cineva.

CONVORBIRE PRIN MESAJE

NUMĂR NECUNOSCUT
Bună....

Yesung
Cine ești?
NUMĂR NECUNOSCUT
Sunt....fata pe care ai
Condus-o la liceu

Yesung
Floare de
Lotus

NUMĂR NECUNOSCUT
Mă gândeam şi.....
Nu ai vrea să ieșim la
Cafeneaua din centru?
În 10 minute

Yesung
Sigur
Ne vedem
Acolo în 10 minute

CONVORBIRE PRIN MESAJE___
ÎNCHEIATĂ ________________

~Bun, ăsta ar fi și capitolul 3, sper că e ok ceea ce fac, mâine o sa apară și capitolul 4, poate chiar și 5, paaa~