Crimă contra cronometru

4. Sentinta

                          O noapte in celula aceea , era ca o noapte petrecuta in iad. Si nu , nu era exagerat. Stia ce o astepta . O viata intreaga in inchisoare , caci aveau sa descopere crimele facute si nu avea sa scape atat de usor. Pentru scoatere pe cautiune ar fi fost nevoie de o gramada de bani , iar ea nu avea de unde sa-i scoata. Iar prietenii ei nici pe atat. Sigur aflasera deja  . Stiau ca e inchisa si ca nu mai avea sa scape. Niciodata.  

                        Era inghetata pana in varful degetelor , nici macar nu i-au adus o patura , nu dormise toata noaptea si simtea cum puterile ii sunt pe sfarsite. Avea gatul uscat si nici nu credea ca mai poate vorbi . Voia sa inchida ochii si apoi sa se trezeasca , sa vada ca toate acestea au fost doar un vis. Dar nu era asa . Nu avea sa se intample asta ,pentru ca nu era un vis. Era cruda realitate , care o inghitea cu totul si nici macar nu avea vreo sansa sa scape de aici. Aici era iadul. Doi agenti au venit in fata celulei si au luat-o de acolo , punandu-i catusele reci si grele la maini . Sus in cladire era destul de cald , dar din nou ,nu era nimeni. A fost dusa afara si urcata intr-o masina , apoi dusa in sala de judecata. Ce mai aveau sa judece? Era o criminala ,nu mai era nimic de facut. 

                          Sala era aproape plina si vedea acolo , mai ales oameni bine imbracati , toti in negru si care o priveau destul de urat. Erau apropiatii victimei ei. A fost pusa pe un scaun si s-a intors pentru a privi sala. Toti erau in doliu . Victima murise.Ei bine , macar misiunea a fost indeplinita , sau mai bine zis , o parte din ea. Aveau sa o intrebe multe ,cine a pus-o sa faca asta ,de ce a facut asta , sau aveau sa-i dea direct sentinta si apoi sa o trimita la zdup , fara alte vorbe. Prefera a doua parte , caci oricum nu avea sa spuna nimic. Dar nu a fost asa , i-au pus toate acele intrebari , dar ea nu a spus , absolut nimic. Nimic , ceea ce i-a spus si Elijah sa faca . Ori sa minta , ori sa taca din gura si sa nu spuna nimic. Judecatorul se enerva , apoi striga , facand toata sala sa taca din gura si sa inceteze cu revoltele :

                               - Sa se de-a sentinta!

                       Nu astepta prea mult dupa sentinta. Stia ce o asteapta si nu era impresionata de nimic. Nici de vorbele oamenilor din spatele ei ,nici de vorbele avocatilor sau ale judecatorilor. Ramase impasibila si tacuta. Odata ce judecatorul primi plicul , incepu sa tremure incontrolabil si nici nu se mai putea opri. Aveau sa o inchida , aveau sa o duca intr-o inchisoare plina cu alte delicvente si o  sa-si termine zilele acolo. Nu parea cel mai bun plan de viitor. 

                               - S-a hotarat ca acuzata este ... 

                       Nu spune vinovata, nu... 

                               - Vinovata! Se auzi vocea tunatoare a judecatorului.  

                       Ea se simti goala pe dinauntru si mai ca ii venea sa planga. Nu , nu avea sa faca asta. Nu o sa planga. Nu o sa le arate ca e slaba. O sa iasa de acolo , cumva. O sa iasa. 

                               - Acuzata e condamnata la zece ani de inchisoare , pentru omor din culpa a unei persoane publice. 

                        Zece ani de inchisoare ... Era mult. Și totuși prea puțin pentru câte făcuse. Dar era extrem de mult pentru ea. Toate planurile ei aveau sa se duca de rapa , iar zece ani aici inseamna... o eternitate. Tinerii de varsta ei mergeau prin cluburi si ieseau in oras cu prietenii in timp  ce ea , ucidea oameni , iar acum e condamnata la atatia ani de inchisoare. 

                     Doi politisti o scoasera de acolo si o bagara intr-o dubita , sau mai bine spus , o aruncara la propriu. Isi stranse picioarele la piept si isi lasa lacrimile sa curga. Era o criminala , luase atatea vieti , cu sange rece , fara sa-i pese. Dar regreta? Nu. Nu regreta nici un minut ceea ce a facut , pentru ca asta i-a adus un renume. Renume care acum , e facut praf. Michael a avut dreptate. Mereu avea , dar ea nu l-a ascultat niciodata. Al naibi de martor si al naibi de copac! Ar fi trebuit sa-si gaseasca un loc mai bun , dar problema era ca nici nu avusese destul timp la dispozitie. Se intreba ce faceau cei de acasa acum. Se intreba ce facea Jared acum. Mai mult ca sigur era nervos , sau nici macar nu-i pasa. Iar cei de acasa... sigur erau distrusi. Dar parintii ei? Aveau sa afle din ziare . Ce aveau sa spuna , cand vor afla ca fata lor e condamnata la inchisoare?