De ce te visez?

Capitolul 1

Alerg. Din ce în ce mai repede. Fug. Însă de cine? De ce sunt atît de speriată? Cine ar putea să mă sperie atît de tare încât să fug pentru a-mi salva viața? Și cine e cel ce fuge lângă mine?
      Prea târziu să găsesc răspuns la această întrebare. Mă trezesc.  Ca de obicei sunt adormită. Cu greu mă ridic din pat și mă duc spre baie. După un duș rece parcă m-am trezit. Mă îmbrac și plec spre școală. Micul dejun nu e pentru mine, niciodată nu am putut să mănânc dimineața.
      Upss... Am uitat de prezentări. Eu sunt Amalia. Sunt in clasa a 9-a, am ochi albaștri, păr blond, nu sunt nici foarte înaltă, însă nici minion, undeva la mijloc.  Îmi place să citesc, mai ales în timp ce afară plouă; să dorm, foarte mult ; și nu în ultimul rând - să îmi petrec timpul cu prietenii. De asemenea, locuiesc într-un apartament cu fratele meu mai mare-Chris, care cu doi ani mai mare ca mine. Pînă aici, totul pare normal, însă am și ceva diferit - visele. Câteodată sunt atît de stranii, însă câteodată par atît de reale, încât dimineață stau și ma întreb dacă totul a fost real sau doar am visat. Gata cu prezentările, acum continuăm povestea.
       La școală nimic special nu s-a întâmplat. Am ajuns acasă înaintea lui Chris, așa că mi-am făcut repede temele înainte să vină acasă și să mă întrebe de ce am chiulit la ultimele 3 lecții. După ce am terminat, m-am dus la bucatarie să-mi fac o cafea si să văd ce mai e nou pe Instagram. Peste câteva minute aud ușa trântindu-se și îl văd pe Chris care stătea furios în fața mea:
-Îmi spui și mie cum naiba ai ajuns atît de repede acasă?
-Salut si ție. Păi..... te miști destul de greu.
-Mh, după ultima lecție am venit la vestiarul tău ca să te iau să mergi cu mine în centru, însă mi s-au spus două variante referitoare la plecarea ta.
-Care sunt acelea?
-Prima - că după ce a sunat te-ai grăbit acasă, varianta care apropo a fost spusă de prietena ta cea mai bună.
-Și a doua?
-Că ai chiulit de la ultimele 3 lecții, varianta spusă de toți băieții.
-Îi omor!
-Și iată și răspunsul meu! De ce chiulești?
-Aveam ore cu diriginta - cele mai plictisitoare ore din viața mea.
-Mh.... Ești pedepsită!
-De când te-ai transformat tu în mama?
-De când ai inceput să chiulești!
-Acum 3 luni nu părea ca ești transformat..
-Glumești cu mine? Stai, stai, stai. Cîte lecții ai lipsit în aceste 3 luni??
-Prea multe ca să le număr. Și vrei te rog să nu te mai comporți ca mama cu mine, și să-ți găsești o iubită pe care să o enervezi cum mă enervezi și pe mine???
-Acum nu vorbim despre viața mea!
-Aaa, dar de a mea putem vorbi, nu-i așa? Eu plec!
-Unde?
-Oriunde
-La 7 să fii acasă.
-Mh, pe la 9 o să ma vezi.
-Atunci 7:30
-Glumești?
-Ba deloc.
-Off, la 8:50 o sa fiu acasă, acum paaaaa!!
      I-am închis ușa în nas și am plecat să mă plimb cu bicicleta. Sper că v-ați făcut o părere despre "minunatul"  meu frate, care uneori mă scoate din sărite. E prea protectiv. Mereu mă rog să-și găsească o iubită, să o mai enerveze și pe ea. Din păcate nu se va întâmpla prea curând. Chris e hotărât, știe exact ce vrea și nu vrea să-și piardă timpul cu cineva nepotrivit.
          Deja am ajuns acasă. Ca de obicei, Chris m-a luat la întrebări, apoi am făcut un duș și m-am închis în camera mea. Eram foarte obosită.

    Hey, mă bucur că a-ți ales să îmi citiți cartea. Aici va fi cîte un capitol din viața Amaliei și următorul va fi despre visele ei si tot așa. Sper că vă va placea. Ne vedem data viitoare. 🖤