De ce te visez?

Capitolul 2- Primul vis

    *  Stau în ograda bunicilor. E destul de ciudat, nu îi văd nicăieri si totul pare pustiu,parcă ar fi abandonat. Totuși nu mi-a păsat atît de tare, credeam ca sunt plecați, așa că am început să ma plimb prin grădină, pe la fiecare loc ce îmi amintea de copilărie. Am stat destul de mult pentru că gradina era imensă. Mereu mi-a plăcut să stau acolo, unde totul era verde si liniștit. De obicei, când eram mică îmi placea să pun o pătură pe iarbă și să mă asez sa desenez tot ce vedeam. Acolo nimeni nu ma deranja. Am decis să fac asta si acum. Mi-am luat din casă o foaie si un creion. M-am asezat pe iarbă si am început să schițez gradina.
-E frumos aici, nu-i așa?
- *întorcându-mi capul* Cine ești?
-Un prieten.
-Nu te cunosc..
-Un viitor prieten.
-Ce faci tu aici?
-Asta e casa mea...
-De când??
-De când bunicii tăi au plecat si nu s-au m-ai întors..
-Au murit???
-Nu se știe, pur și simplu au dispărut..
-Atunci casa îmi aparține mie.
-O împărțim dacă vrei:)
-Dar nici nu te cunosc!
-O vei face.. cu timpul..
-E chiar atît de greu să te prezinți complet acum?
-Și unde va mai fi misterul?
-Chiar trebuie să existe un mister?
-Evident, viața e plină de mistere. Și știu că ție îți place să le rezolvi pe toate.
-Tu de când mă cunoști?
-Din totdeauna. Am simțit mereu ceea ce simțeai si tu,pentru că suntem uniți.
-Ce reprezinta mai exact legătura dintre noi doi?
-Cred că noi doi avem ceva de făcut, o misiune de îndeplinit. Vezi tu, acum nu e prima dată când eu te văd. Îmi apăreai mereu în vise, doar că tu nu ma vedeai. Și acum că mă vezi în sfârșit, cred că voi afla și de ce te vedeam mereu în vise.
-Eu nu am nicio ideie, e prima dată când te văd, jur.
-Știu, pentru ca simt ce simți si tu. Acum, parcă ți-e frică să îmi spui mai multe despre tine, însă totodată vrei să îmi m-ai pui întrebări pentru a afla mai multe răspunsuri. Parcă vrei să vorbești cu mine, însă totodată vrei sa pleci.
-Nu e totul adevărat! Nu îmi este frică de tine! Îmi poți pune orice întrebare și îți promit că voi raspunde sincer.
-Okey . Nu-i nimic dacă întreb lucruri mai personale?
- Nu, poți întreba.
-Bine atunci, ai un iubit?
-Okey , și aici a devenit prea personal...
-Ai spus că se poate, acum răspunde, sincer.
-Nu am.
-Dar ești îndrăgostită de cineva?
-Din câte știu eu....
-Eu te întreb serios!
-Nu, nu-s îndrăgostită de nimeni.
-Ok
-De ce m-ai întreba așa ceva?
-Nu am vrut să pară ciudat pentru tine faptul ca vorbești cu mine unele lucruri mai personale, de asta te-am întrebat.
-Acum eu te întreb.
-Spune
-Dar tu ai o iubită? Sau ești îndrăgostit de cineva?
-Raspuns negativ.
-Mmm..
-Dar tu de ce m-ai întrebat? :)
-Ca să nu mă simt eu incomod pe viitor.
-Mm, ești precaută:)
-Ca întotdeauna:). Stai puțin, dar unde e Chris?
-El nu va aparea aici..
-Adică vom fi doar noi doi?
-Ceva de genul..
-Când mă voi trezi, îmi voi aduce aminte tot ce visez acum?
-Nu prea cred.. Defapt nu știu, însă cred ca nu vei putea.
-De ce??
-Pentru așa lucreaza visul în care suntem prinși amândoi. Nici eu nu îmi voi aduce aminte. E o chestie de precauție. Dacă spunem cuiva ce am visat, totul dispare, si nu ne vom mai vedea niciodată.
-Mmm.... trist..
-De ce te întristezi, vrei să povestești cuiva despre mine? :)
-Psihologului, din caz că e nevoie :)
-Ok:))))))Se pare că a venit timpul ca amândoi să plecăm. Ne vedem în visul următor.
-Oh, bine atunci....

    Și a plecat, el deja trebuia să se trezească, însă eu mai aveam timp. Vai ce bine arată, și ce zâmbet de milioane are, parcă îmi pare rău că nu o să-l mai văd un timp, chiar dacă e doar o zi. De ce nu l-am îmbrățișat? Practic deja ne cunoaștem. De ce am stat? Și mai ales, de ce am simțit o frică când l-am văzut? Însă o intrebare și mai bună este: de ce anume cu el sunt legată pe viață? Adică nu mă plâng, arată bine, e drăguț, deștept, însă cum de exact el e legat de mine? Of... prea multe întrebări... *