CAPITOLUL 3
Sam s-a uitat indiferentă la testul din fața ei. Luase un patru. Nu simțea nimic, n-o interesa. Luase multe note mici până acum, nu era asta prima. L-a privit pe Freddie care se uita mândru la testul lui. A pufnit nervoasă. Era sigură că el luase o notă mare, la fel ca Carly. Nu era vina ei că nu avea pe nimeni care s-o cicălească la cap să învețe. Ea era mereu singură.
S-a făcut mică în banca ei și a oftat dezamăgită. Și-a încordat maxilarele și și-a împreunat mâinile la piept, țintind-o pe profesoara de chimie, care mai era și diriginta ei, cu o privire de gheață. Profesoara s-a sprijinit de catedră și s-a uitat prin ochelarii ei șterși perfect, la Sam.
— Domnișoară Puckett, dacă nu luați o notă de zece la următorul test, o să viu nevoită să vă las corigentă.
Sam și-a bulbucat ochii și și-a încordat pumnii. O ura pe profesoara aceasta, și din câte se pare, și profesoara o ura pe ea. A dat din cap în semn de da și a murmurat o înjurătură. Carly i-a lovit scaunul, făcându-i semn să tacă. Sam și-a dat ochii peste cap.
S-a auzit soneria. Sam, Carly și Freddie s-au ridicat simultan de pe scaune. Au ieșit pe hol, ducându-se fiecare la dulapurile lor. Noroc că Sam și Carly erau vecine de dulap. Sam și-a aruncat cărțile în acea cutiuță care pe din afară părea ceva mai încăpătoare, dar, de fapt, înăuntru era foarte puțin loc.
— Câte ore mai avem? a întrebat-o Sam pe Carly.
Carly a ridicat din umeri, și l-a întrebat pe Freddie care venise între timp lângă ele. El avea dulapul în partea cealaltă a coridorului. Freddie s-a sprijinit de dulapul lui Sam și s-a uitat la ea, pierdut. Îi era somn și de-abia de își mai putea ține ochii deschiși. A fost brusc împins pe jos. Sam a izbucnit în râs, uitându-se de sus la el.
— Sam! a țipat Carly la ea, ajutându-l pe Freddie să se ridice de pe jos. Freddie și-a recăpătat echilibrul, după ce s-a ridicat de pe jos, și s-a uitat furios la Sam. S-a încordat încet și s-a năpustit peste Sam, doborând-o pe jos, el căzând peste ea. Sărutând-o, din greșeală.
Sam l-a dat repede jos de pe ea, ridicându-se repede în picioare și ștergându-se pe limbă cu mâneca hanoracului. Carly stătea și se uita șocat la ei. Sam și Freddie se sărutaseră. Carly simțise ceva înăuntrul ei, dar nu băga de seamă. Încă era șocată de sărutul dintre cei doi prieteni-rivali.
— La naiba, Freddie, este numai vina ta! a strigat Sam în timp ce se năpustise asupra ghiozdanului lui Carly ca să scoată un șervețel umed și să se șteargă cu el. Îi venea rău.
— Nu-i vina mea că tu nu-ți ții gura închisă! a reproșat Freddie.
Sam și-a dat ochii peste cap și a aruncat șervețelul la coșul de gunoi. Acum avea un gust foarte respingător în gură. A gemut.
— Carly, hai la baie să-mi dezinfectez gura.
A apucat-o pe brunetă de mână, trăgând-o după ea, lăsându-l pe Freddie singur în hol.
CITEȘTI
Seddie
FanfictionFreddie și Sam se cunosc de când aveau cinci ani. De la început, ei nu s-au înțeles, dar cu timpul, ceva din interiorul lor le spunea să se apropie, să petreacă împreună fiecare secundă din zi. Aceea era dragostea. copertă făcută de _selkkie_ ©...