Nu îți imaginează-ți!

a ș a s e a a p a r i ț i e

          Dilash trase aer în piept. De ce să nu recunoască – îi era frică. Mai ales că Mona avea un plan aproape nebunesc. Dar el avea deplină încredere în fata pe care o cunoștea deja de aproape o zi, după ce se trezise într-o temniță rece. Tuturor li se întâmplă asta aproape în fiecare zi, nu-i așa?

          — Să merg în palat și să-l chem pe Ilan la duel? Ăsta e planul tău?

          — Da. Da, ăsta e.

          — Tu ai cumva impresia că eu am vreo șansă împotriva lui Ilan?

          — Dragă, o să vă luptați cu pistoale!

          — Acum m-am liniștit! Eu n-am atins o armă în viața mea!

          — Mizez pe faptul că nici Ilan.

          El înghiți în sec. Ea îl împinse către intrare. El încerca să meargă dezinvolt și sigur pe el. Nu-i prea ieșea. De fapt, nu. Nu îi ieșea deloc. Privea drept în față. Nu îi păsa ce îl înconjoară. Conta unde se duce și unde o să ajungă.
           Avea niște ochi... Doamne! Să-i privești pentru prima oară, și să te pierzi în ei. La fel și a doua oară. Și a treia oară... Și-a mia oară la fel! Avea niște ochi căprui închis. Abia se distingea pupila în irișii lui. Să te pierzi în ei... Să te îneci!
           Ajunseseră aproape de sala tronului. Dilash o trase pe Mona într-un colț.

           — Mi-e frică.

           — Blegule!

           — Acum ce vrei?! Ție ți-e ușor să te uiți cum mă duc eu la Ilan să-mi pun pielea-n băț.

           — Da, foarte! Fă-ți griji numai pentru duel.

           — Îți dai măcar seama ce zici acolo?! Nici măcar nu am certitudinea că o să existe un duel. Dacă îl apucă pe Ilan damblaua și nu-mi dă dreptul să ne luptăm? Dacă mâine e programată propria mea execuție?

           — Fii și tu convingător când vorbești cu el.

           — Da, mulțumesc! Asta o să mă ajute incredibil de mult! Cum să fiu convingător?

           — Uite, cum îmi dai tu acum argumente și nu te bâlbâi și vorbești pe tonul ăsta... Exact așa să vorbești și cu Ilan! Hai, că poți!

***

           Dilash păși în sală. Avu acel sentiment neplăcut de a intra într-o încăpere și a fi privit de toți cei din ea. Cele mai tăioase priviri i le arunca Ilan, care își reproșa singur în minte lucruri ce n-ar trebui împărtășite cu restul lumii. Cea mai neplăcută era liniștea încăperii.

           — Gărzi! zise Ilan, iar asta fu de ajuns pentru ca toate gărzile să-și îndrepte armele către Dilash; asta îi mai lipsea lui!

           — Am venit cu gând de pace! îi zise el. ( ,,Da, cu gând de pace am venit . Și, apropo, cam vreau să te împușc cât mai curând posibil, și te urăsc pentru tot ce mi-ai făcut până acum, și pentru că ai vrut să te însori cu logodnica mea. Dar cu toate astea, acum am venit aici numai și numai cu gânduri de pace. Gândul îmi stă la cele mai pacifiste lucruri!“– s-a gândit. )

           — La trei îl puteți împușca! zise Ilan. Unu...

           Lui Dilash îi stătu inima în loc.

           — Doi...

           Începea să simtă și el cum îi transpiră fruntea.

           — Stați!

           — Vai, tu cine mai ești? Moartea-n vacanță? îi zise Ilan Monei, care se pusese în fața lui Dilash.

           — Eu am venit din partea poporului.

           — Nu trebuia să faci asta, îi șopti Dilash la ureche.

           — Te rog, îmi poți adresa toate laudele pe care mi le aduce poporul meu drag!

           — Poporul te îndrăgește pe tine cam la fel de mult cum îl îndrăgești și tu...

           — Mă bucur!

           — Adică deloc!

           — Cum îndrăznești?!

           — Nu pentru asta sunt aici acum.

           — Oh, dar pentru ce?

           — Eu îți cer să-i dai lui Dilash dreptul la duel.

           — Poftim?

           — Regele l-a lăsat pe el pe tron. Este dreptul lui.

           — Dar deja am preluat puterea!

           — Ce vrei să spui?

           — Nu îi ofer dreptul la duel.

           — De ce?

           — Deja am spus!

           — Fie! Dar dacă tu nici măcar un drept pe care i l-a dat tatăl său înainte de moarte nu i-l dai, înseamnă că tu nu meriți a te numi rege!

           Lui Ilan nu îi venea să creadă ce auzea. Nici măcar Ceser nu îi vorbise vreodată astfel.

           — Dacă nici a-și revendica dreptul nu-i permiți, înseamnă că bieții tăi supuși au parte de un monarh ce nu își merită tronul! Înseamnă că o revoltă a lor ar fi îndreptățită! Înseamnă că el merită acest tron mai mult decât l-ai putea tu merita vreodată ! Înseamnă... Înseamnă că el, care nu are în momentul acesta niciun titlu nobiliar, ar fi un rege mai bun și mai drept decât este actualul rege!

           Nici Dilash nu credea că fata se putea răsti astfel la Ilan . Oare ce spunea despre el... Ea chiar asta credea?