*Perspectiva Mia*
Mă îndepărtez cu pasi repezi de locul in care am purtat cea mai dureroasă conversație cu Wooyoung .A fost prima oară când mi-a vorbit așa de urat,atat de rece... Dar îl înțeleg...Dacă nu mă băgăm in afacerea asta din cauza tatei ,nu mai ajungeam aici.
Acum trei luni când tata a plecat intr-o lume mai buna ,am aflat că are o mulțime de datorii.
In ultimii ani,de când mama a decis să ne părăsească si sa plece de acasă cu noul ei iubit,aveam probleme cu banii.Din ce mi-au spus cei cărora le era tata dator cu sume impresionante de bani,pe lângă asta m-a promis pe mine,fiica lui,unui traficant de droguri pentru fiul lui,de aceeasi vârstă cu mine...17 ani.
-Flashback-
*După trei săptămâni de la moartea tatei*Încă nu îmi pot reveni.Au trecut deja trei săptămâni groaznice de cand singurul părinte care mi-a mai rămas alaturi a fost luat de lângă mine de către Cel de Sus.Cauza? Leucemia.Una dintre bolile din care nu poți scăpa usor,stiu.Dar si așa ,încă nu mă pot resemna cu faptul că am rămas singură.Fara vreu frate sau vreo sora...eu,singura împotriva întregii lumi.
•Dring Dring Dring•
De la parterul casei care mi-a mai rămas de la tata,cineva sună la ușă ca un disperat.Inainte de a merge sa deschid usa,imi aranjez putin hainele și parul,deoarece arătăm mai ceva ca un dezastru ambulant.Cobor scările cu grijă deoarece eram in camera mea la etajul unu.Deschid ușa casei si in fata mea stau doi bărbați.Unul mai in vârstă iar altul mai tânăr..poate prea tanar.De ce spun că e prea tânăr?Deoarece cred că nu apropiem ca vârstă.
"Buna ziua!Va pot ajuta cu ceva?"ii întreb eu politicos ascunzandu-mi durerea care cred că și așa se observă printr-un zâmbet forțat si după părerea mea...prea fals.
"Aici locuiește Kim Do Ha?"mă întreabă bărbatul mai in varsta.
Vocea lui era aspra,groasa si joasa,fapt care m-a cam speriat puțin.Arata destul de suspect,la fel ca si celelat bărbat.Suna prea mult spus"bărbat",e cu siguranță băiat.
"A locuit aici."ii spun bărbatului cu o voce mai mult șoptită încercând să par puternică in fata acestui bărbat necunoscut,inghitindu-mi nodul ce mi s-a format in gat si miscandu-mi cu putere interiorul obrazului stâng pentru a-mi stapani lacrimile ce deja începeau să îmi inunde ochii.
"Cum adică a locuit aici? S-a mutat?"
"A murit"in momentul acela bărbatul sa uita la mine cu o figură surprinsa.
"A murit? Când?"
"Acum trei saptamani"
"Cauza?"
"Era bolnav"
"Cum adică era bolnav?Ultima oară când vorbisem cu el a fost acum o lună si era in stare perfecta"
"Înțeleg ce vreți sa spuneti,dar nu ati fost singurul care a crezut asta"ii spun bărbatului si o lacrimă mi se pierde de-a lungul porilor obrazului meu innecat de o grămadă de lacrimi asemănătoare cu câteva ore in urma.
"Totuși,domnisoara,pot afla cauza morții lui?Asta dacă intenționați să mi-o comunicati"
"Era bolnav de leucemie"
"Leucemie?"
"Exact."
"Uite domnișoară ,să știi că nu am chef de glume!Tot ce vreau e sa lămuresc cu Do Ha niste lucruri."
"După cum v-am spus,a murit.Dar dacă e așa de important si de urgent,va sugerez să intrăm si sa îmi ziceți mie ce lucruri aveți de lămurit cu el.Iar in legătură cu moartea lui,daca mă credeți mincinoasă ,putem merge in cimitir să îi vedeți mormantul.""Cred că pot vorbi si cu dumneata.O parte.In fine,putem intra?Am jumătate de oră la dispoziție să discutăm despre ambele parti.Asta dacă nu ai nimic împotrivă,domnisoara."
"Nu,nu am nimic împotrivă...nu încă."In timp ce eu vorbeam cu bărbatul din fata mea,baiatul ce îl însoțea stătea cu câțiva pași in spatele acestuia,studiindu-ma din cap până in picioare,nescotand nici un cuvânt sau intrând in conversație.Are niste trăsături frumoase.Ii pot observa un tatuaj pe jumătate vizibil la baza gatului.Pare a fi aripa unui mic fluture.Dupa părerea mea a făcut o alegere destul de buna.
*Din perspectiva lui Chanyeol*
Mă holbez de câteva minute bune la fata din fata mea.E foarte frumoasă.Iar intr-un fel mă atrage.Cuvantul"atras" e puțin spus.Emana o energie prea plăcută pentru ființa mea.Acum nu mai regret faptul ca tata m-a târât până aici.O văd cum pare oarecum deranjată de întrebările ce i le adresează tata.Ii observ ochii obositi si urmele proaspete lăsate de lacrimile ce îi impaienjenea ochii.Isi duce încet mana la ochi,stergandu-si intr-un mod subtil lacrimile e amenințau să îi ude din nou chipul.Incep să cred că m-am îndrăgostit.Si a fost dragoste la prima vedere.
Ies din gândurile mele când imi surprinde privirea plimbandu-se nestingherită pe toată suprafața trupului ei.
"....daca nu ai nimic împotrivă ,domnișoară"
"Nu,nu am nimic impotriva...nu încă"Ii urmăresc cu atenție mișcările mâinii drepte care deschide ușa rămânând in capătul ei,facandu-ne loc mie si tatei să intram.
Pasesc pe lângă ea,adulmecand in treacăt mirosul îmbietor de parfum emanat de hainele ei.
Încep iar să îmi învârt ochii pe toată suprafața pereților de culoarea cireșelor coapte,admirandu-i sufrageria fetei.
Ne face semn să ne așezăm pe canapeaua ce era destul de mare cât să încapă maxim trei persoane in poziție orizontală.
"Simtiti-va ca acasa.Doriti ceva de baut?Cafea?Apa?Suc?"
"Eu nu,multumesc!"ii spune tata după care se întoarce spre mine."Tu,Chanyeol?Dorești ceva?"Eu nu i-am auzit întrebarea, încă fiind fascinat de arhitectura care a fost folosită in crearea aceste camere,alegandu-ma cu o palma peste ceafa din partea tatei.
"Auuu,de ce dai?Ce am făcut?"
"Eu te-am întrebat dacă vrei cumva ceva,la fel cum te-a întrebat si domnișoară,dar era prea prins in gândurile tale,baiete!Revino-ti!Nu te mai holba atât.Nu e civilizat,asa te-am educat eu si mama ta?Revenind la subiect..vrei ceva?"
"Aaaa...ceva cum ar fi?Dacă as vrea-o pe ea,da vreau ceva."spun facandu-si cu ochiul si imi arăt dantura alba stralucitoare,frumoasei din fata mea care se încruntă la auzul cuvintelor scoase de gura ce îmi aparține.Cu toate acestea ,mă trezesc cu încă o palma din partea tatei,tot peste ceafa dar mai tare de data asta.
"Yahh,fi serios Chanyeol!Nu fi bădăran!Mă refeream daca vrei ceva de baut,baiete!"
"In cazul asta,da aș vrea o cafea dacă nu e prea mare deranjul."
"Ok,ti-o aduc imediat.Si încă un lucru,Chanyeol.Nu sunt de vânzare plus ca deja am iubit.Asa ca țineți pentru tine unele replici.Nu ești amuzant deloc."da să plece spre bucătărie ,dar se întoarce "a si inca ceva:nu te mai holba atât la mine ca începi deja să salivezi,ia-l ca pe un sfat"Am rămas surprins de tupeul ce îl deține fata asta.Acum chiar pot spune că m-am îndrăgostit.
___________________________
Hey,lume!!!In primul rând îmi cer nenumărate scuze in legătură cu inactivitaea mea la această carte.Stiu ca am spus că voi posta in fiecare joi la această carte(am amintit lucrul acesta in alta carte a mea:Black on White.Treceti si pe acolo puțin:))).Trecând la subiect,nu am putut posta capitolul joia aceasta deoarece wattpad ul mi l-a șters când am vrut sa actualizez aplicația.S i așa a trebuit să refac capitolul...Dar l-am terminat astăzi și uilati-l!!
Sper sa va placa!!Scuze pentru greșeli dacă sunt.
CITEȘTI
Give me a chance ||🖤Jung Wooyoung🖤
Teen Fiction"Ce dracu' ai cu mine de nu ma poți lăsa să-mi trăiesc viața liniștită??". "Eu??..Nimic" "Atunci?" "Atunci,ce?" "Te-am întrebat ce ai cu mine de nu ma poți lăsa sa-mi trăiesc viața liniștită fără ca TU sa îmi scoți peri albi?" "Pai... m-am î...