Give me a chance ||🖤Jung Wooyoung🖤

Capitolul 3

Silueta se apropie cu pasi repezi de mine,eu încercând să îmi dau seama dacă e Mingi.Pare a fi silueta unei fete.Imi pot da seama de asta după cum merge si după sunetul scos de tocurile ei.In lumina fiecărui felinar pe lângă care trece ii pot observa parul lung care e luat de către adierile ușoare ale vântului de vara.Se apropie din ce în ce mai mult,eu tocmai acum observând că nu e singura.In spatele ei la câțiva pași distanta se afla silueta altei persoane,una ce aparține unui baiat.Sunetul tocurilor fetei se aud din ce în ce mai tare semn că se apropie de locul în care eu am înțepenit de aproape o oră.Imi las capul în jos deoarece sunt aproape terminat de oboseală și de frigul care tocmai acum începe să îmi inunde ființa pe dinăuntru fără voia mea până în cel mai ascuns loc al corpului meu.Imi închid ochii și oftez gandindu-ma la cum am ajuns în situația asta.Sunetul tocurilor se oprește,mie nemaipasandu-mi de acest lucru.
"Wooyoung?"

Am rămas ca trăsnit de fulger când mi-am auzit numele pronunțat de vocea persoanei din fata mea.Nu
aveam cum să nu cunosc vocea asta...era vocea ei.
Era vocea celei care m-a distrus complet,era vocea celei care mi-a ramas imprimata în minte si suflet.Era vocea celei care m-a adus în stadiul de față.

Încep să chicotesc nervos ca si ultimul nebun de pe pământ..chiar dacă nu mai era mult să ajung asa...Îmi ridic capul si încerc să o privesc în ochi,dar întunericul profund al nopții mă împiedică din a face ceea ce mi-am propus așa ca mă ridic de pe banca unde mi-a amorțit fundul de atâta stat.Ce să zic...noroc că a apărut ea....
O privesc în ochi aplecandu-mi puțin capul ,ea fiind cu câțiva centimetri mai mică de înălțime decât mine.Acum realizez că inca aveam pachetul de țigări în mână.
"Ce vrei?"o întreb eu cu răceală în glas ,iar pentru a doua oară pe ziua de azi amintirile cu ea și felul în care m-a parasit îmi revin în cap.Incerc să nu izbucnesc în plâns și să mă țin tare.Tocmai acum observ că e complet schimbată...Parul ii este de un roșu închis eu asemanandu-l cu,culoarea cireșelor coapte; s-a si tuns..acum parul îl are până în zona umerilor,e machiata foarte strident..până acum ura machiajele,iar de câte ori ieșeam undeva împreună o vedeam dată doar cu rimel si luciu de culori deschise.Vad ca acum a optat pentru rujuri mate de culori închise ca si cel cu care e dat în momentul ăsta:negru.Ca vestimentație e îmbrăcata cu o bluza tip plasa neagra de se văd toate prin ea..Mă mir cum de i-a trecut prin cap să își ia geaca asta de piele peste.. arată ca ultima fufa....Mă surprinde fata asta.. Blugii ce îi purta erau prea taiati ,iar în picioare avea o pereche de platforme,prea înalte.Si așa...tot e mai mică ca înălțime la mine...Nu o mai recunosc...e prea schimbată..
"Eu??Nimic,doar am vrut sa vad daca ești tu..la cat de nașpa arăți puteam să jur că ești un boschetar de pe străzi...!"
"Serios??Eu arăt ca un boschetar de pe strazi??Tu măcar te-ai uitat în oglindă când ai plecat de acasă?Oi arată eu ca un boschetar ,dar măcar nu arăt ca o curva la fel ca tine!"
"Cum îndrăznești?"
"Așa cu ai îndrăznit si tu fără nici o mustrare de conștiință să ma înșeli!Ia zi-mi cu câți m-ai înșelat timp de atâtea luni?Ă?Sigur nu a fost doar unul!Nu?Am dreptate?"
"Da,ai dreptate te-am înșelat pentru că ai meritat!"
"Nu zău?Chiar am meritat?Si de ce ma rog am meritat asta?Pentru ca te-am iubit?Pentru ca mi-am dedicat cea mai mare parte a timpului încercând să avem o relație normală și să fim un cuplu ca toate cuplurile?"
"...."
"De ce taci, Mia?De ce m-ai înșelat?Ă?Ce? Nu cred că te-a obligat cineva!Sa nu îmi spui că a fost prea mare ispita,nici nu cred un asemenea lucru!Si tipul de acolo cine e?Noua ta iubire?"
"Dacă ai ști toată povestea nu ai mai tipa ca ultimul descreierat la mine!Dar de unde să o sti..nu ai cum!"
"Ai dreptate nu am cum..atunci povesteste-mi tu tot!
"As vrea..Dar nu am timp și nici nu vreau să îmi bat gura de pomana ..."
"Ok...Am văzut că ești așteptată..nu am chiorat încă.."
"Nu mi se pare.."

Încerc cu ultimele puteri disponibile pe care le mai am să mă liniștesc si sa vorbesc cu ea intr-un mod cat se poate de civilizat.
"Bine,Mia..hai sa ne calmăm..te rog..nu prea mai pot tipa la tine..hai sa discutam civilizat..cinci minute apoi poți pleca"
"Ok..."
"Hai sa ne așezăm.."
Mă asez primul pe banca în care am rămas țintuit mai multe ore..si aștept să se așeze si ea, dar văd că ezita.
"S-a întâmplat ceva?"o întreb eu.
Mă uit la ea si vad ca tipul de lângă ii face niste semne discrete din cap si își verifica ceasul din jurul mâinii nemaiavand răbdare.
"Uite ce e Wooyoung,chiar nu mai am timp de discuții acum..tot ce vreau e sa rămânem prieteni..atât,te rog."
"Văd că nici cinci minute nu ai...Dar de ce sunteți așa grăbiți?Unde mergeti?La tine acasă sau la el să v-o trageți?"