*Perspectiva Mia*
Nu stiu cine sunt oamenii astia,dar băiatul mă cam calca pe nervi!
Merg spre dulapul de sus,deschid ușița si scot ibricul pentru cafeaua nesabuitului.
Cu ajutorul unei brichete aprind aragazul,unde pun ibricul pe jumătate umplut cu apa,pe care o las să fiarbă.
*Perspectiva Chanyeol*
O văd pe fata careia nici nu îi știu numele,cum dispare pe usa bucătăriei iar după câteva momente aud sunetul ibricului ,semn că fata îmi face cafeaua cerută.
In acest timp ,tata se tot holba la mine,cu o mutră mai mult ca sigur neutră ,dar care stiu ca ascunde mult mai multe decât lasă să se observe.
"Ce-i?"îl întreb eu,asteptand un răspuns cât de cât dezvoltat,nu unul format din maxim trei cuvinte,asa cum se întâmplă de obicei.
"Ce-i cu tine?Mai ai puțin și salivezi fiule când o vezi pe fătuca asta.Nu îmi spune ca nu e adevărat deoarece se vede de la o posta.Si sunt sigur că și ea a observat"spune si după ultima parte arata cu degetul spre ușa bucătăriei."Chiar crezi ca ai timp de asemenea prostii?Am venit aici din treburi serioase.Iar tu le știi foarte bine.Nu mă face să regret că te-am luat cu mine."
-"Tot nu am inteles..ce treabă am eu in toată povestea asta?De ce m-ai adus aici?Afacerile tale sunt afacerile tale,nu ale mele!"
"Ai să vezi la momentul potrivit ce rol au aceste "afaceri"ale mele,Chanyeol.Acum...doar asteapta,vreau să aflu mai multe despre Do Ha"
Chiar dacă sunt curios de ceea ce pune tata la cale,prefer să nu îi răspund înapoi si sa abandonez discutia.
*După 3 minute*
O văd cum intra pe usa ce despărțea sufrageria de bucătărie,cu doua cani de cafea in mână și niște pliculețe mici de zahar.
Îmi aseaza una dintre cani in fata cu patru pliculețe de zahar lângă.Fata asta vrea să mă îngrașe....si abia ne-am cunoscut...bine..nu in adevăratul sens al cuvantului,dar totuși ..in fine.
Se aseaza in partea opusa locului in care m-am așezat,mai exact in dreapta tatei.Duce ceașca plină cu licoarea maronie la gura,sorbind subtil din ea,dupa care o pune pe măsuța din fata canapelei.
"Uite,domnisoara...am insistat să vorbesc cu tine deoarece chiar vreau sa aflu ce s-a întâmplat cu Do Ha.Am nevoie de niste răspunsuri la întrebările mele.Stiu ca ti se pare bizar faptul că dintr-o dată te trezești la ușă cu doi străini care nu i-ai văzut niciodată și care îți caută rudă moartă de trei săptămâni.Inteleg.Dar,dupa cum ți-am spus...vreau sa aflu mai multe si sa lămurim situația."
"Sincer...vreau sa stiti ca si eu am mare nevoie să aflu mai multe.Pentru început vreau sa aflu cine sunteți si ce treabă aveți cu el."spune fata cu o voce joasă gata să plângă.
"Bine,domnisoara.Numele meu este Park Woo Jin,iar el este fiul meu,Park Chanyeol.As dori să știu ce legătură ai tu cu Do Ha.Asta dacă nu te deranjează."
"Desigur că nu..sunt fiica lui,Kim Hee Mia."
*Perspectiva lui Chanyeol*
"Desigur că nu...sunt fiica lui,Kim Hee Mia."
După ce Mia ii spune tatei ca e fiica lui Do Ha ,acesta face ochii mari si vad ca începe să transpire.Oare ce l-a apucat?
"Tată...Te simți bine?Ești cam palid"
*Perspectiva Woo Jin*
"Desigur că nu ...sunt fiica lui,Kim Hee Mia"
In momentul acela încep să transpir si rămân oarecum șocat...
Ochii mi se închid,intunericul inghitindu-ma.
___________________________
Hey,lume!!Am revenit
,așa cum v-am promis,pe 1 iulie.Am terminat cu examenele așa că o să am mai mult timp de wattpad!!Uraaa!!
Stiu ca acest capitol e cam sec ,dar mna...vor veni altele mai bogate.
Sa aveți o si frumoasa!
P.S.:Scuze pt. greșeli,voi edita cartea după ce o termin.
CITEȘTI
Give me a chance ||🖤Jung Wooyoung🖤
Teen Fiction"Ce dracu' ai cu mine de nu ma poți lăsa să-mi trăiesc viața liniștită??". "Eu??..Nimic" "Atunci?" "Atunci,ce?" "Te-am întrebat ce ai cu mine de nu ma poți lăsa sa-mi trăiesc viața liniștită fără ca TU sa îmi scoți peri albi?" "Pai... m-am î...
