Du-mă acasă! Trupul mi-e scrum,
Mintea e razna. E totul un haos.
Du-mă spre mine. Aici îmi e dor
De cine eram pe atunci...
Strânge-mă la piept cu brațe de fier,
Refă-mi trupul zdrobit în suspine,
Caci sufletul veșnic rămâne pierdut
În tot ce am fost. Acum sunt ruine.
Redă-mi cu un gest o ultimă speranță,
Sclipirea din ochi redă-mi un minut.
Atât. Vreau să simt o ultimă oară
Al ultimei vieți, un ultim sărut.
