No rules involved

IV. Falling from grace

Dean a încetat să mai bată la uşă după câteva minute.

 Şuvoiul rece curgea în chiuvetă cu pauze ciudate, spalând rămăşiţele ultimei mele mese .  Capul încă îmi zvâcnea, la fel şi stomacul. Mi-am ridicat privirea. Camera era slab luminată, însă ochii istoviţi, de un albastru palid străbăteau profunzimile oglinzii. Apa îmi aluneca pe obraji . Părul meu stătea răvăşit, şuviţele încâlcindu-se unele în altele. Oricine m-ar fi văzut ar fi spus că tocmai scăpasem de la o tentativă brutală de înec.

 Chiar mi-aş fi dorit să fie numai asta.

 M-am străduit să mă fac prezentabilă.  Putea fi şi mai rău, m-am îmbărbătat. Adică, va fi în curând. De îndată ce voi ieşi din baie, toate privirile anchetatorilor vor fi îndreptate către mine, întrebându-se dacă nu cumva făceau o greşeală şi Aline Dionne nu era bună de nimic în privinţa investigaţiei lor. M-am dat cu apă pe faţă, dorindu-mi ca apa să spele greşeala mea la fel de uşor precum murdăria.

 Când am revenit la morgă, am observat că nu se schimbase prea mare lucru. Singura diferenţă consta în faptul că cineva acoperise înapoi cadavrul cu un cearşaf. Tensiunea îngrozitoare ce încărca aerul nu se potolise câtuşi de puţin. Christophe purta o discuţie aprinsă cu un medic legist; Dean încă examina moneda. I-am analizat silueta înaltă, mlădioasă. Părea dezarmat.

-          Îmi pare rău, îmi spuse el ,în timp ce mă apropiam.

-          Îţi baţi joc de mine sau chiar vorbeşti serios?

 Uitându-mă în ochii lui, am realizat că ştiam răspunsul.

-          Am avut doar un moment de panică, sunt bine acum, am insistat.

-          Acum că toate sunt în regulă, putem să discutăm despre lucruri mai importante? ne întrerupse Christophe, pe un ton nerăbdător. Aline , ai mai văzut vreodată moneda asta?

 Lângă mine, Dean bombăni ceva despre subtilitatea anumitor oameni. Moneda i se clătina în palma acoperită de mănuşă. Instinctiv, mi-am întors privirea de la ea şi mi-am fixat-o asupra lui Christophe.

-          Din câte-mi amintesc, nu.

-          Poate la moartea tatălui tău? adaugă Dean.

 Am clătinat din cap. Un asemenea obiect, cu inscripţiile sale stranii, mi-ar fi atras atenţia imediat.

-          Credeţi că cele două morţi au vreo legătură?

-          Luăm în considerare toate alternativele. E o posibilitate destul de mare.

  Nu mă surprinse .Ezitarea lui Christophe la telefon, privirile sumbre, pline de subînţeles.. Principalul suspect era ucigaşul tatălui meu. Cel care dispăruse de ani întregi, ascunzându-se în peisaj precum o umbră.  Ce îl putea da de gol tocmai acum?

-          Tatăl tău a murit împuşcat, nu-i aşa?

-          Două gloanţe în faţă, unul în stomac.

 Vocea mea era goală, dar înăuntrul meu se învolburau o mulţime de emoţii. Christophe doar dădu din cap ca şi când vorbeam despre o vânătoare de animale.

-          Nicio asemănare cu ce avem noi, remarcă el. Dar dacă îţi aminteşti mai târziu alte detalii care ne-ar ajuta ..

-          O să vă anunţ.

-          Mulţumesc, ma chérie.  Poate dăţile viitoare vei avea grijă să iei în considerare sfaturile mele. Şi nu numai cele privitoare la cadavre. Dean, îmi dai moneda? Vreau să o duc la nişte oameni specializaţi.