În timp ce amândoi eram cufundați on gânduri și ne holbam unul la altul o asistenta alerga în fuga spre noi.
*Nemernici, psihopați, idioți! O sa va uscați în celule*
În acel moment cred ca Josh mi-a văzut îngrijorarea de pe chip și m-a tras de mana într- o fuga nebuna. Asistenta a chemat paznici, dar degeaba. Nimic nu ne putea opri din drumul spre libertate.
*Veniți înapoi! Oricum veți fi prinși. Am sa..*
Ultimele cuvinte rostite de o asistenta care acum nu mai era o amenințare. Cu fiecare pas făcut împreună parcă zburam. Nu îmi pasa ce zic cei care ne văd. Mă simtea libera. Asta conta.
Josh Pov
Nu pot sa cred ca am scăpat din temniță aia! Nu pot sa cred ce am făcut. Nu am suportat sa o văd trista cred ca as fi în stare sa mor pentru fericirea ei. Acum ca o văd lângă mine, fugind ca o obrăznicia de copil e plăcut. E plăcut sa știu ca nu voi mai fi singur. E unica pentru mine. Tot ce contează.
Mia Pov
La un moment dat M-am oprit pe o banca. Nu îmi mai simțeam picioarele. El mai avea puțin și cădea din picioare.
Nu puteam sa nu observ ce ciudat se uitau oamenii la noi. Oare de ce...? Am, da. Faptul ca o masca se plastic acoperă chipul celui de lângă mine. Nu am spus nimic. Un zid de tăcere parcă ne despărțise . Însă el s-a hotărât sa îl sparga:
*Acum unde mergem?*
*Nu avem unde merge. De acum aparținem străzii..*
Ce ziceți? Oare ce vor hotăra sa facă?
