Gemenele

Mutarea

Crystal POV:

- Sa fim gata de ce? il intreb pe barbatul din fata mea care zambea tamp.

- Sa va mutati cu noi. vine raspunsul lui care parca imi loveste fata si ma face sa ma infuri.

- Ma, stiai de asta? o intreb si il iau pe Mark de mana care nu facea nimic decat sa priveasca drama asta de familie.

- Da voiam sa iti spun in bucatarie dar nu am apucat. raspunde si se apropie de mine. Parca tot aerul din camera a disparut si am tresarit cand mi-a atins mana.

- Nu! Nu merg nicaieri! Daca vrei poti sa te duci, eu raman aici cu Mark. ii raspund calm si il privesc pe Mark care era deja speriat parca de ce va urma. Sincer si eu sunt speriata de ce va urma, dar poate e mai bine daca pleaca cu ei. Se face liniste in camera, iar la un momentdat mama se intoarce catre Gabriell si il priveste fix in ochii.

- Eu vin cu voi. Parca tot cerul s-a prabusit fix in capul meu, cand am auzit, picioarele s-au inmuiat iar aerul din camera din nou a disparut. Dar am ramas puternica lasand cateva lacrimi pe fata sa curga incet. Mama, mama mea, care m-a crescut si pe care o iubesc, acum ma abandoneaza crezand ca nu o sa mai am nevoie de ea? Si pentru ce? Pentru unul care dupa atata timp si-a facut curaj sa ii spuna ca ii pare rau? Daca as sti ca nu ma tradeza picioarele chiar acum m-as duce sa il strang de gat. Nu mi-o poate lua pe mama. Sunt adusa la realitate cand intra din nou mama in sufragerie cu un geamantan langa ea. Nici nu am realizat cand a plecat sa isi faca bagajul.

- Putem pleca. spune mama si ma priveste pentru ultima data.

Am ramas singura, doar cu Mark in imensul apartament, iar inima mea era sparta in mii de bucati. Nu mai pot face nimic, nu am sa mai pot merge mai departe, cine ar sa ma mai asculte si inteleaga?

-Crystal, sunt aici nu plec nicaieri o sa stau cu tine in fiecare zi. se auzi vocea inceata a lui Mark care ma tinea in brate.

- Mersi, dar daca ea a plecat cine ar sa imi mai plateasca facultatea? intreb speriata si ma indepartez de el si cad in fund intr-un colt al camerei.Tot viitorul meu e naruit de ea, de aceea femeie care a l-a ales pe el in locul copilului ei.

- Nu o sa te uite, cu siguranta o sa iti trimita bani pentru facultate, mancare si altele. spune Mark apropiindu-se de mine si ma ridica incet de jos si ma duce in dormitor. Mai bine dormi putin ai sa te simti mai bine. continua el in timp ce ma inveleste cu o patura pufoasa.

- O sa inebunesc. spun eu cu ochii impaienjeniti la el.

- Nu fi bleaga, nu o sa inebunesti cat timp sunt eu aici. ma linisteste si ma saruta pe frunte.

- Te rog nu pleca, mai stai cu mine, macar pana adorm. ii prind mana si il trag incet mai aproape de pat.

- Ok. imi raspunde si sare in pat langa mine. Pana am adormit lacrimile au continuat sa curga, iar perna a devenit umeda si rece. Am tot continuat sa ma gandesc la cum o sa fie viata mea fara mama. Nu sunt dependenta de ea, dar cand Mark nu venea la mine sau nu vorbeam cu el, ea era aici si imi tinea de urat. M-a distras Mark cand si-a pus o mana in jurul meu si a inceput sa sforaie. M-am intors cu fata spre el si l-am privit e asa de dragut cand doarme. I-am desprins coada cea mica si ma jucam usor cu o suvita de a lui, l-am sarutat usor pe obrazul stang si i-am soptit:

- Te iubesc.

- Si eu bleguto. Acum dormi. veni raspunsul sau ca un fulger si am zambit pentru prima data dupa atata timp.

 Dimineata ma trezesc pe la 8:30, singura in pat.

- Mark! Mark! strig cat pot de tare pentru ca voiam sa ma auda sa fiu sigura ca nu m-a lasat singura. Intra ca o tornada in cameara si se opreste fix in fata patului.

- Ce e? Ti-e rau? ma intreaba speriat si se apropie de mine.

- Nu, dar am crezut ca ai plecat. ii raspund si il inbratisez tare.

- Da, cred ca ai dreptate o sa inebunesti. rade de mine si ii dau o palma peste umar. E gata micul dejun, du-te si te schimba, ma gasesti in bucatarie. L-am privit cum pleaca din dormitor si am inceput sa ma schimb si sa ma gandesc cum de nu am vazut pana acum cat de atent si grijuliu e cu mine? iar eu nici macar nu am bagat de seama si plus ca l-am mai si jignit si certat cateodata si cu toate astea a ramas langa mine. Dupa ce mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni scurti si un tricou mai lung , m-am indreptat spre bucatarie. Statea pe un scaun cu o ceasca de cafea in fata si privea pe geam.  Tot ce voiam acum era sa ii simt buzele alea bine definite peste ale mele. Ma privea cu un zambet pervers s-a rezemat de speteaza scaunului si a continuat sa ma priveasca.

- Normal n-as fi spus asta, dar nu ai sutien pe tine. zambesc si dau din cap dezabrobator ma apropii de el si ma asez la el in brate.

- Ce vrei sa faci? ma intreaba punandu-si mainile pe talia mea. Fara sa mai spun un cuvant il sarut si spre surprinderea mea imi raspunde la sarut. Pentru putin timp am crezut ca visez.

- Nu visam nu-i asa? intraba usor speriat, iar eu dau din cap dezaprobator din nou. Bine. si ma saruta din nou de parca ar fi un vampir insetat. Gata, haide sa mancam, astea nu o sa ne tine de foame.

- Ok. masa am luat-o in liniste, dar nu am incetat sa ne uitam unul la altul.

- Si cu David cum ramane? ma intreaba in timp ce isi fuma tigara iar eu spalam vasele.

- Normal ca ma despart de el, dar sa termin aici. ii raspund simplu si stiu ca acum ma privea confuz.

- Aaa, cu vasele.

- Da... Sti ca mergi cu mine. ii spun si il privesc cum sta relaxat in scaun

- Ok, du-te si te schimba. Ma imbrac cu pantaloni scurti si un maieu roz, iar in picioare imi iau tenisii mei preferati. Si iesim amandoi din casa. Am luat masina mamei si ne-am indreptat catre locul lui de munca. Lucreaza la un avocat, el normal face un fel de practica, pentru viitor ca sa stie cum trebuie sa se organizeze cand o deveni avocat.

- Buna. spun eu super incantata, dar nu il las sa ma sarute.

- Buna. trece cu vederea faptul ca nu l-am lasat sa ma sarute si continua. Am ceva pentru tine. imi spune si incep sa ma panichez.

- Nu, nu trebuie, eu am venit sa vorbim. E important. ii spun si insista sa imi dea acel cadou. Imi intinde o cutiuta patrata cu o bratara aurie in ea. Era frumoasa si imi amintesc ca i-am spus ca imi place cand am trecut prin fata bijuteriei cu gasca. Nu credeam ca o sa mi-o cumpere.

- Nu, nu o pot lua, nu o merit, am venit sa iti spun ca nu mai putem fi inpreuna. Nu mai merge nu mai simt nimic. ii spun si il privesc atat de ranita incat ma crede. Din prima zi de cand ne-am combinat nu  am simtit nimic, dar l-am vrut pentru ca arata bine si si acum aratabine.

- E ok, credeam ca eu o sa trebuiasca sa iti spun asta, deasta am vrut sa iti dau bratara ca sa nu te ranesc prea tare. Chiar si asa ia-o te rog. ii zambesc si il imbratisez.

- Mersi... pentru bratara. plec si ma urc in masina, unde ma astepta Mark.

- Ce e aia? ma intreaba curios si ii arat bratara.

- E un cadou de despartire. ii spun si il sarut scurt. Hai sa mergem, stiu ca ai multe lucruri de luat, dar abia astept sa te muti la mine.

 Stiu ca nu am mai postat de mult si ca acest capitol nu e asa de lung cum cred ca ati sperat, dar a inceput scoala si nu am timp liber cam deloc. Deci urmatorul capitol nu stiu cand va aparea, cel mai probabil aproape de vacanta de iarna. As vrea pareri la acest capitol. Lectura placuta :* :*.