Gemenele

Dorinte

Trei saptamani de cand stau acasa si ma simt ca o sotie. Astept sotul cu mancarea calda, bine Mark nu mananc supe sau mancaruri gatite si nici nu suntem casatoriti,dar asa ma simt de cand doctorul mi-a spus ca nu am voie sa depun prea mult efort. La televizor nu e nimic interesant, imi iau telefonul de pe masuta si il butonez atenta: cu cine as putea vorbi? Cu Angie verisoara lui Mark nici atat, e o tipa de treaba dar  daca o bagi prea mult in seama te plictiseste, pentru ca doar ea vorbeste, cu sora mea , nu am ce sa ii spun, cu tata deloc, cu Luca, nu stiu ce sa ii spun,cu vreun prieten din gasca nu pot vorbi acum pentru ca daca ii sun trebuie sa si ies cu ei, ar trebui sa vorbesc cu mama nu am mai sunat-o de mult. Pun telefonul la ureche si astept sa sune, dar se aude vocea robotului "Persoana contactata nu este disponibila momentan".

- Scumpo, am venit! striga Mark de pe hol si lasa orice treaba si ies in hol. Am vorbit cu verisoara mea Angie...

- Tipa roscata cu parul lung si enervanta? il intrerup pentru ai arata ca nu sunt interesata de subiect si merg spre bucatarie, unde ma asez pe scaun.

- Da ea si mi-a dat un numar de telefon de la o casa de adoptii. Nu trebuie sa sunam acum, dar cand vom vrea un copil sunam si vedem ce facem. Priveam in gol gandindu-ma la ce a spus Mark, vreau sa adopt un copil, dar nu ma simt pregatita pentru asa ceva nici acum, nici mai tarziu, dar nu o sa ii spun lui Mark asta, nu vreau sa fie dezamagit.

- Am facut salata si cartofi prajiti cum iti place tie. ii pun tot in fata, il sarut pe frunte si dau sa plec, dar imi prinde mana si ma trage spre el.

- S-a intamplat ceva? Nu prea esti tu. spune si ma priveste in ochi. Raman asa cateva secunde dupa imi lipesc capul de piptul lui.

-  Am sunat-o pe mama si nu mi-a raspuns.spun orice alt lucru evitand sa ii spun ce vreu cu adevarat.

- Nu e asta, bine poate putin. De ce nu imi spui ce e, sti bine ca fac numai ca sa fi fericita. ma atentioneaza si ma strange in brate.

- Imi e dor de ... de noi. Cum eram atunci cand te-ai mutat aici. ii spun si evit sa il privesc in ochi pentru ca stiu ca am fata rosie.

- Crystal stiu ce-mi ceri, dar sti ce a zis doctorul nu pana ce nu ai facut o luna de cand ai iesit din spital. Imi saruta usor buzele si se aseaza pe scaun ca sa manance. Haide ia loc si mananca.

- Nu mi-e foame. ii raspund si ma intrept spre usa.

- Crystal nu te supara dar e mai bine asa, nu vreau sa ajungem iar spital. Inchid usa in urma mea si alerg spre dormitor unde ma arunc pe pat si incep sa plang. Nu pentru ca Mark a spus nu ci pentru ca acum imi e rusine sa il privesc in ochi stiind ca ma poate judeca, ce a fost in mintea mea cand i-am spus asta?  Am adormit cel mai probabil, dar m-am trezit pe la 2:35 cand am simtit ceva miscandu-se in pat. Era Mark care dormea langa mine. M-am dezbracat de pantaloni si am ramas doar intr-un maieu lung si m-am bagat inapoi in pat. Nu mai puteam sa adorm si ma foiam intr-una si normal ca Mark s-a trezit, dar nu a tipat la mine ca sa termin cu foiala asa cum ma asteptam, ci m-a luat in brate si mi-a fredonat ceva la ureche pana am adormit.

Dimineata m-am trezit pe la 10:43 si stiam ca e sambata si Mark ar fi trebuit sa fie in pat, dar nu era nici in baie, nici in sufragerie si nici in bucatarie. O fi plecat la munca, l-o fi chemat cei de acolo. Imi arunc privirea spre masuta din sufragerie unde erau telefonul meu si al lui Mark, telecomanda si un bilet. Iau repede biletul si il citesc atenta. Se pare ca Mark e iesit la cumparaturi. Am mancat ce am gasit si din nou imi reiau ziua de dinainte. O mare plictiseala.

Dupa o jumatate de ora se aud cateva batai in usa, ma grabesc sa raspund si era postasul care imi intinde un pilc alb, facturi sau vreo invitatie pe undeva. Il salut pe postas si intru in casa. Deschid plicul si scot o foaie unde zaceau cateva randuri scrise de mana. Sunt anuntata de catre Gabriell ca vine la noi pentru ca iubita lui fiica nu mai are nevoie de el. Ma grabesc sa citesc si ultima propozitie din scrisoare si mare greseala am facut scria negru pe alb " Imi pare rau dar Lara a murit din cauza surori tale"reciteam de nenumarate ori acea propozitie crezand ca citesc gresit. Mama care i-a dat viata jigodiei aleia e moarta din cauza ei si tata nu face nimic decat sa stea sa se uite la ea si sa plece in caz ca e prea periculos pentru el? Nu las lucrurile asa nici daca am sa mor, trebuie sa o invat pe sora mea ca familia  nu trebuie atacata chiar daca nu te intelegi prea bine cu membri ei.  Astept sa vina Gabriell sa imi spuna cateva informatii despre fata lui si am sa incerc sa aflu tot mai multe ca sa imi fie mai usor sa o distrug.

Soneria suna de doua ori, clar nu e Mark pentru ca el isi ia cheile cu el. Deschid usa si in fata mea era Gabriell.

- Nu credeam ca ai sa ajungi asa repede. ii spun si ii fac semn sa intre. ne deplasam incet spre sufragerie unde doar televizorul mergea incet. Si cum te-ai gandit sa vi la mine? il intreb dupa ce ii intind o ceasca de cafea.

- Pai m-am gandit ca ar fi bine sa te avertizez ca sa nu ti se intample acelasi lucru ca mamei tale. am ridicat brusc din sprincene facandu-i semn sa continue. Cassandra vrea sa disparem cu toti pentru a face rost de bani. E bagata intr-o chestie complicata iar regulamentul de acolo spune clar ori toata familia se baga, ori mor pentru a nu imprastia informatii.

- Ok, si eu ce lagatura am? Nu cunosc nimic din afacerile ei si nici nu imi pasa. De ce ar vrea sa dispar? intreb deja iritata, cred ca sora asta a mea are si probleme cu capul nu numai cu inima.

- Stie ca tu nu prezinti un pericol pentru ea si pentru bani ei, dar ea e geloasa pe viata ta perfecta, de-asta nu te vrea in viata. imi explica calm fara vreo urma de agitatie si asta ma face pe mine nervoasa. Cand sunt gata sa tip si sa urlu de nervi intra Mark si pentru cateva secunde ne privimin ochi si cum realizez asta imi mut privirea in alta parte.

- Gabriell? Ce e cu tine aici? il intreaba si se aseaza pe un fotoliu langa mine. II explica si lui acelasi lucru care mi l-a spus si mie si ramane socat.

- Fata asta nu e intreaga la minte.afirma si sunt complet de acord cu el. Nu putem sta si sa asteptam sa ne gaseasca ca sa murim. am senzatia ca va spune ca trebuie sa sunam la politie si si eu stiu ca daca ai probleme cu chestiile ilegale nu suni la politie, asa ca sunt nevoita sa schimb subiectul.

- Unde ai fost si ce ai cumparat? il intreb ne privindu-l deloc.

- Am fost la supermarket si am luat... Ia stai... De ce schimbi subiectul? Si de ce nu te uiti la mine cand vorbim? se pare ca se enerveaza asa ca astept ca alt cineva sa aduca linistea inapoi. Raspunde-mi! striga la mine si ma intoarce cu fata spre el. Atunci ne privim in ochi si sincer mi-a fost foarte dor de acei doi ochii caprui care acum se scalda intr-o mare de agitatie si confuzie.

- Schimb subiectul pentru ca nu vreau sa aud ca spui ca trebuie sa sunam la politie, nu te privesc in ochi pentru ca imi e rusine de mine si frica ca ai sa ma judeci si nu ti-am raspuns pentru ca incercam sa gasesc alte scuze. Te rog nu mai tipa si nu ma mai smuci, daca mai continui ai sa ajungi sa dai in mine si nu vreau.spun calma si rar fiecare cuvant, imi da drumul si pleaca din sufragerie lasandu-ma doar cu Gabriell.

- Nu stiu de unde aveti atata rabdare unul cu celalalt. Timpul se scurge asa de repede si voi stati sa va spuneti tot ce aveti pe inima tot ce va deranjeaza. concluzioneaza si il privesc serioasa.

- Si ce ai vrea sa fac ? Sa ne batem pentru ca nici unu din noi nu ghiceste ce vrea celalalt? Daca nu comunicam cum vrei sa imi dau seama ca Mark e suparat din nu stiu ce lucru sau ca vrea de ziua lui sa stam pe canapea si sa ne uitam la TV? ii raspund cu intrebari si il las sa mediteze asupra lor, timp in care plec sa il caut pe Mark. Era pe balcon cu pachetul de tigari langa el, nu a mai fumat de mult si chiar nu stiu cei cu el de iar fumeaza.

- Imi pare rau. spun si ma apropi incet de el.

- Nu, scumpo mie imi pare rau. Am fost atat de prins de dorinta de a te sti in siguranta incat am uitat de tine, am uitat sa te privesc cu ochii celui mai bun prieten, am uitat sa te ascult ca un prieten bun si ca un iubit. Imi pare atat de rau.  nu mai aveam cuvinte cu care sa ii raspund. Plangea ca si cand ar fi pierdut pe cineva. Imi lua mainile si le saruta m-am asezat in genunchi langa el si ii stergeam raul de lacrimi.

- Gata, ajunge. Termina cu plasul doar nu esti fata. Vedem cum rezolvam cu Cassandra si daca mai traim vedem cum ne vindecam si pe noi. Ok? incerc sa il linistesc si functioneaza da afirmativ din cap si ne ridicam. El intra la baie, iar eu revin in sufragerie.

- Bun, ce plan ai? intreb gata pusa pe fapte.

Hey, sper ca ar sa va placa si imi pare rau daca ca e plictisitor. Nu prea am avut inspiratie. :*