EL şi EA

Muzica mării

Ca niște felinare luminoase și îndrăgostite străluceau ochii ei de un albastru pur.Se mușca de buza de jos timidă...și clipea încet,neluandu-și ochii de la el.Stătea în fața lui,debordând de tinerețe și inocență. 

  

 El s-a apropiat de ea,atingându-i ușor obrazul bătut de vântul agresiv.Pletele ei negre zburau dezordonate ca un stol de corbi sălbatici.În spatele lor se observa marea spumoasă.El a luat-o de mână și a început să se miște pe muzica mării,îndemnând-o și pe ea. 

  

 Picioarele lor se afundau tot mai mult în nisipul rece și ud.Băiatul întunecat la față totuși transmitea emoție și bunătate.Purta un tricou negru cu unul dintre faimoasele citate ale lui Oscar Wilde și niște blugi strâmți,aceeași culoare. 

  

 Fata avea jumătate din față acoperită de fularul bej,croșetat care îi atârna până aproape de pământ.Mai avea o bluză albă și niște jeans albastru închis. 

  

 Erau în picioarele goale...și dansau pe ritmurile clasice ale valurilor.Cerul se întuneca repede iar norii groși absorbeau orice sursă de lumină. 

  

 -Ar trebui să plec. 

  

 -Desigur.O să ne vedem curând. 

  

 Îi ia capul mic între mâini și îl sărută pe fruntea rece. 

  

 Fata a plecat,iar băiatul o așteptă,așezându-se liniștit pe nisip,privind luna neclară.