EL şi EA

Misterul nopţii

 Luna sfântă și neclară dansează pe ritmuri de vals lent pe abisul negru-albăstrui.Bezna se împletește cu liniștea astfel apărând el.Coboară încet din înaltul dealului,din care continuă o stradă ciudată,parcă pășind pe stelele strălucitoare. 

 Vine,adunând întunericul în jurul său ca pe o pătură călduroasă.Fața îi este ca vântul liniștit,dar rece... Poartă un pardesiu negru,ținând o mână în buzunar,iar alta pe o țigară abia aprinsă,fumul ei impraştiindu-se în ceața nopții.

Se plimbă pe lângă gânduri și sentimente pentru ea.În ochii lui se oglindesc ochii ei...și buzele și părul și vorbele și tot. 

Umple cu paşi goi strada ciudată ca un corb rătăcit,misterios și îndrăgostit,pierdindu-se în nonculorile nopții.