Corzile umbrelor

118 14 3
                                    

 Bolta vastă e pictată în roz și violet,luna începând să-și facă loc printre lumina moartă.Stelele ca niște neoane puternice crează o simfonie a culorilor și a viselor.Zările senine răsună liniștit pe corzile umbrelor.Amurgul se ofilește asupra lui,căzând în întunericul văilor adânci. 

  

 Îi caută privirea disperat dar nu o găsește,îi dorește buzele mai mult ca niciodată,îi vrea suflarea caldă pe piept,râvnește la atingerea ei blândă în părului său ciufulit. 

  

 Nimic nu-i poate alina suferința,nici măcar natura care,acum,încearcă să-i fie alături.Își privește lung mâinile goale,bătute de vânt și singurătate.O prezența ciudată se află lângă acesta,lăsându-l fără suflare.El se întoarce bănuitor,curios,cuprins de frică și extaz.Îi zărește ochii și trupul firav,perfect. 

  

 Oh!Dar e doar o iluzie de dor și durere,de lacrimi și regrete.Nu e ea.Oare va mai fi vreodată? 

EL şi EAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum