We surrender everything

Revedere

   -Cap de spaghete! mă aud că spun și îi sar în brațe musafirului.

   -Salut, creier de găină! spune el și mă îmbrățișează.

   Atunci m-am despărțit din îmbrățișare și i-am zâmbit. E Max! Fratele meu mai mare!

   -Ce cauți în Maiami? îl întreab fericită că nu mai sunt așa de singură. Deja ai rezolvat-o cu toate?

   -Când ieși pe primul loc cu 10 pe linie la cea mai grea facultate, totul e ușor!

   -Te lauzi prea mult!

   -Zice cea care nu a avut primul sărut. spune el făcându-mi în sâc.

   -Ce legătură are asta? Dar stai așa! Unde e Torry?

   Torry e prietena lui Max. Au fost la același internat. Nu aceeași facultate, Max a fost la informatică iar Torry la arte. Am înțeles că e cea mai bună în desenele cu creion.

   -Uită-te în spate.

   În fața curții pline de trandafiri de toate culorile, nu e era nimic. M-am uitat la Max, el arăta cu degetul în stânga, spre garaj. Acolo era parcat un Jaguar, și de acolo ieși o fată foarte drăguță. Roșcată, cu pielea nu foarte albă (o să se schimbe aici), ochii albaștri, cam cât mine la înălțime, într-o rochie albastră până la genunchi cu tot felul de modelaşe și niște sandale maro în picioare. E chiar drăguță. Mai avea o gentuță mică pe umăr.

   Fratele meu se uita vrăjit la ea, iar ea se uita la florile mele. Venea încet spre noi, mai oprinduse să miroasă trandafirii. Când veni se înroși puțin observând că Max o admira.

   -Tu trebuie să fii sora lui Max. spune ea fericită. Sau, dacă am reținut bine, cea mai grozavă scriitoare.

   Mă uitam la Max. Purta o simplă cămașă cu mâinici până la coate și pantalonii sportivi. El nu mă observase. Atunci l-am luat de guler, l-am adus la nivelul meu, eu fiind încă mai mică, și am speriat-o pe Torry.

   -Cine ești și ce ai făcut cu cap de spaghete? întreb eu făcând o faţă de polițistă la interogatoriu.

   -Sunt un extraterestru și îți vreau placa. spune el imitând un extraterestru cu voce groasă. Ahhhhhh!

   Am început atunci să râd. Torry râdea și ea fericită. I-am dat drumul și i-am întrebat:

   -Ce vă aduce în Maiami?

   -Vacanța. Vrem să ne relaxăm undeva unde e cald tot anul. Aici o să stăm până termini tu liceul va să te vedem în toată splendoarea absolvirii. A fost ideea ei. spune Max.

   Atunci o luă cu o mână după gât, și o sărută pe frunte, ea fiind mai mică ca el cu jumătate de cap, dar tot e mai mare ca mine. Ea chicoti stânjenită.

   -Ce drăguț! spunea Angel trezinduse.

   -Îmi vine să vărs! spune Rocky.

   Și vedeam îngerul și drăcușorul fratelui meu cum se uitau la îngerașul și drăcușorul lui Torry. Da, ăsta e semn bun, mai ales că și ele se uitau la ei. Aproape că s-ar fi pupat dacă cei mari nu erau așa timizi.

   -Ce drăguț că v-aţi gândit la mine. Eu mă plictisesc.

   -Ba nu te plictisești. negă Max.

   -Ba da.

   -Porți tenișii tăi preferați și speciali. spune el arătând spre papucii mei. Nu te plictisești.

   -Ce drăguți sunt. spune Torry.

   -Bine, merg cu placa la plimbare. Vreți să veniți și voi? îi întreb eu, dar doar de politeţe.

   -Nu putem. spune Max.

   -A condus toată noaptea ca să îți facem azi surpriza. adaugă Torry. Trebuie să te odihneşti.

   -Vă las camera de oaspeți. spun eu.

   -De ce nu camera mea? întrebă Max.

   -Pentru că sunteți un cuplu. Aveți nevoie de o singură cameră în care să vorbiți, să râdeți și să vă pupați!

   -Hei, hei, hei! mă salută Adela intrând pe poartă.

   Da, Adela, o fată mai scundă, cu părul negru, ochii albaștri, și normal că știe să își evidențieze formele. Are pe ea blugii scurți și blue-marin, un maieu cu decolteu, roz, cu o prăjitură cu cremă pe ea, iar în picioare niște șlapi în deget.

   Spre deosebire de mine, care am părut simplu, ondulat natural ca al ei și maro. Ochii mei pot doar visa la o așa nuanță, dar tot kaki rămân. Nici verzi, nici căprui. Măcar sunt înaltă și, cum spune ea, natura a fost mai generoasă la trup și minte decât cu ea, deși are cea mai bună voce dintre toate.

   Când vede că am musafiri, se oprește în poartă și nu spune nimic. Asta nu e de bine. Trebuie să destind atmosfera.

   -Adela, îl mai ști pe fratele meu, nu?

   -Max? Ai crescut! spune ea surprinsă.

   Da, când a plecat era un tocilar simplu căruia îi plăcea sportul și era și bun, dar nu performant. Iar acum, a revenit super atrăgător, se vede că a mai mers să facă sport, nu mai e subțire ca o scândură. E o bombă. Normal, dacă seamănă cu mine. :)

   -Salut! o salută el politicos.

   -Tu ești Torry, nu? întreabă Adela.

   -În persoană. spun eu în locul ei.

   -Încântată. zice Ade și îi întinde mâna. Eu sunt cea mai bună prietenă a surori iubitului tău, Adela.

   -Da, am auzit multe despre tine. Ana a zis că ai o voce minunată. spune ea după ce își strâng mâinile.

   -Păi, Ana nu poate să nu laude pe cineva. A spus de tine că ai cel mai mare talent la desenat în creion.

   -Adela, plecăm sau stăm la povești? o întreb eu.

   -Sigur. Doar ia-ți placa și... se opri imediat ce se uită la mine.

   -Ce? întreb.

   -Nu ești completă. Unde sunt accesoriile?

   -Ahhhhh. Bine. spun supărată.

   M-am întors pe hol, mi-am luat un lănțișor cu un trandafir într-un vas de sticlă. L-am prins, mi-am luat penny board-ul meu negru și pe spate cu flori roșii și oase rupte și am ieșit.

   -Să fiți cuminți! le-am spus la cei 2 care s-au înroșit imediat.

   M-am întors imediat și mi-am luat telefonul și cardul pentru magazinul de înghețată unde am reducere.

   -Ce vom face? o întreb eu pe ea deja știind răspunsul.

   -Băieți, băieți, băieți, placa, băieți, băieți, înghețată și băieți.

   -De ce trebuie să fiu eu singura normală? întreb în timp ce Adela se uita în jur.