Sânge pentru sânge

Capitolul 2

Drumul cu autobuzul era cel mai plictisitor lucru pe care îl făcusem vreodată. La început, peisajul minunat ce se perinda în fața ochilor mei îmi atrăgea privirea și mă făcea să mă întreb cum de nu am explorat niciodată împrejurimile orașului meu natal, dar acum, câmpurile pline de verdeață păreau anoste. Nimic nu ieșea în evidență, totul era la fel peste tot. Să nu mai vorbesc de minunatul meu coleg de autobuz, care dormise buștean cinci ore în continuu și încă o făcea. Aș fi vrut să se trezească mai repede, pentru a avea pe cineva cu care să vorbesc, căci bătrânica de lângă noi nu părea cea mai bună parteneră într-o discuție. Stătea cu nasul adâncit într-un roman de dragoste cu o copertă mult prea sexy pentru ea, tipul ce probabil înfățișa personajul principal avea o privire pătrunzătoare, care te făcea să te topești imediat ce îi întâlneai ochii verzi. Nu știu de ce, dar gândul mi-a zburat la cel de lângă mine, poate pentru că, oarecum înfățișarea sa era puțin asemănătoare cu a celui de pe copertă.

Ochii îmi cad pe fața lui Andrew, o față mult prea drăguță pentru personalitatea rebelă din spatele ei. Felul în care bătea lumina soarelui, ce apunea și încerca să se ascundă după deal, felul în care îi punea buzele delicate în evidență a trezit ceva în mine necunoscut, o senzație arzătoare de dorință pură și carnală. Toate trăsăturile sale erau făcute pentru a atrage pe cineva: ochii, chiar dacă erau închiși, se alungeau într-o curbă perfectă, nasul, buzele, până și textura pielii sale. Nu avea nicio imperfecțiune pe chip, niciun coș sau punct negru. Mă simțeam de parcă mă uitam la o statuie grecească, sculptată perfect în marmură.

Fără să îmi dau seama, când s-a întâmplat, ochii săi îmi studiau și ei chipul, la rândul lor. Culoarea lor profundă, abisală, mă făcea să mă înec în întuneric, dorința începând să ardă din ce în ce mai tare prin venele mele. Ce se întâmpla cu mine? De ce eram așa de atrasă de acest băiat plin de tatuaje care striga prin fiecare por „pericol"?

—Vezi ceva ce îți place? întreabă Andrew cu zâmbetul pe buze, cu ochii încă fixați pe chipul meu.

—Nu prea, din păcate, îi răspund plină de încredere, deși în sinea mea știam cu siguranță că mint.

Bătrânica de lângă noi, cum i-a auzit vocea lui Andrew, a lăsat cartea de-o parte și și-a concentrat întreaga atenție asupra lui, asemenea unei molii care mereu încearcă să ajungă la lumină. Iar în acest caz Andrew era lumina ei. Observând-o imediat, acesta îi face cu ochiul seducător, apoi își întoarce din nou atenția spre mine.

—Deci, Saige, ce cauți în această rablă de autobuz, blocată cu toți ciudații din spatele nostru?

Face un semn către spatele autobuzului și nu mă pot abține să nu mă uit. Nu prea le observasem până atunci chipurile celorlalți, dar acum că mă uitam mai atent, toată lumea avea un aer dubios, mai ales grupul format din patru bărbați, așezați cu mult în spatele nostru, care priveau într-un mod de-a dreptul revoltător, o mamă singură cu copilul ei. Pentru un moment mi s-a făcut silă de aceștia, dar imediat cum atenția lor s-a îndreptat asupra mea, m-am întors din nou în locul meu.

—Aș putea să te întreb același lucru.

Râde încet, iar ochii îi sclipesc pentru un moment de amuzament, dar totul se termină într-o secundă.

—Călătoresc. Momentan încerc să vizitez mai multe locuri din țară, apoi mă gândesc să mă mut puțin mai la nord, unde poate o să mă stabilesc cândva.

—De cât timp colinzi singur? îl întreb cu fascinație .

—Aproximativ patru ani de când am plecat de acasă, dar am fost în multe locuri. Am văzut Europa, o parte din Asia și puțin din Africa. Așa că m-am gândit să vizitez și America.