Si negrul poate e o culoare.
Si poate albul e si el.
Poate rozul e de fapt nonculoare.
Totul depinde de perspectiva in care privim lucrurile. Pentru ca poate pentru mine, rozul e nonculoarea care ma face fericita, iar albul culoarea care ma intristeaza.
Insa pentru tine negrul e culoarea extazului.
Vreau sa cred ca gandurile mele sunt diferite fata de cele care te caracterizeaza pe tine. Vreau sa cred ceea ce vad insa si ceea ce este fabulos de ireal. Vreau, si o fac. Pentru mine, iubirea noastra exista, face parte din noi si este punctul de intalnire a doi oameni atat de diferiti. Pentru unii care ne privesc, nu exista.
Iubirea noastra e de fapt iubirea mea...si distractia ta. Nu vreau sa cred ca este adevarat. Vreau sa le arat tuturor ce simt cand te uiti la mine in felul in care o faci, cum imi vorbesti si cum vorbele tale imi intra asa de adanc in suflet, incat golul pe care o sa il lasi cand pleci va fi prea mare...prea greu de acoperit.
Spune-mi ca ma iubesti. Spune-mi ca ce vreau sa aud e chiar adevarul.
Adevarul nostru.
Adevarul pe care totusi nu vreau sa il cred. Indiferent daca e cel pe care il stiu eu sau nu.
Mi as dori sa nu fim nevoiti sa mintim. Ca, oricat de complicat sau dureros ar fi, sa spunem adevarul. As vrea sa vii si sa imi spui adevarul. Si dupa sa dispari 7 zile ca sa pot sa il inteleg.
Spune mi doar daca, pentru tine, rozul e culoare sau nonculoare. Spune mi direct, fara ascunzisuri si promit sa nu ma supar.
