Cap. 15

340 29 0
                                    

Pov. Azul

  Damien a spus că în seara asta mergem prin parc. Mi-a spus să-mi i-au ce-a mai groasa haină pe care o am pentru că nu vrea să răcesc.
   Mă uit în oglindă... arăt ca un ursuleț cu parul ciufulit •-•.  Dar sunt drăguț :3. Poate și puțin modest.
   Damien vine în spatele meu și mă ia în brațe apoi își lăsă capul pe umărul drept.

- În seara asta îți cumpăr vata de zahar îmi plasează un sărut pe gât Vrei?

- DAA! Mă întorc spre el și îl i-au în brațe

- Bine drăguțule! Mă ia pe sus și iese din camera

Pov. Damien

   De îndată ce l-am luat pe sus a început să râdă. Cobor scările cu el tot în brațe, tot timpul asta având o expresie fericită.
   Îl las jos lângă ușă și face botic, râd ușor și-l sărută, roșește și se uită în altă parte. Îl ciufulesc și mă încalț, făcând și el același lucru.

În oraș

   Azul ma luat de mână de când am ieșit din casă. Nu-mi displace asta...ba chiar iubesc faptul că mă ține de mână... Iubesc orice la el... Orice face...simte...și in special... Iubesc faptul că e el însuși  cu mine și că mă iubește in ciuda faptului a ce sunt.
   Azul e o persoana foarte specială!

My idol is a vampireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum