Amnesia

Prolog

- Draga ai grijă la școală!

- Da mama, nu trebuie să îți faci grijă sunt destul de mare!

Sunt eu Alison cea mai populara fata din școală doar pentru că atât bine.
Mereu mi-a plăcut Franceza dar celorlalți oameni nu le pasa de asta. Mama mi-a întrebat dacă vreau sa am o carieră în modeling. Desigur am refuzat o, nu mă interesează așa ceva vreau sa merg la Paris în orașul iubiri!

Dar se pare că sunt prinsă aici în România.
Când am ajuns la școală un băiat ma întâmpinat.

- Buna iubito!

Băiatul mă pupa pa obraz și eu îi răspund zâmbind

- Buna Caleb! Cum a fost in Japonia?

- Nu a fost chiar bine...

- Ah, de ce?

- Pentru că tu nu ai fost cu mine.

- Aww ce drăguț.

- Ați terminat? Spuse Chloe o fata cu un par blond-murdar.

- Buna Chloe! Îi răspunse Caleb fericit să o vadă.

Mie una nu îmi plăcea de ea, tot mă enerva și se dădea la Caleb.

- Caleb Mai ții minte de proiectul nostru in parc?

- Da, nu am avut cum să uit.
Răspunse Caleb privindo pe Chloe

- Caleb eu trebuie sa plec.

Caleb îmi făcu cu mana atunci când am plecat spre ușa clasei mele.

M-am așezat lângă prietena mea cea mai buna Jinxy.

- Cum a fost weekendul?!

- A fost bine! M-am dus cu Mark la spectacol.

- Caleb trebuia să îți spună că pleacă în Japonia înainte de a comanda bilete.

Spuse Jinxy supărată

- Știu dar e bine!
Am zambit, profesorul intra in clasa. Eu am inceput sa scriu plictisita in caietul meu de notițe.

După ore m-am întâlnit cu Mark în parc.

- Și Caleb e pus pe învățat dinou?
Spuse Mark nu prea surprins.

- Dap. Eu am luatt inca o mușcătura din gogoașă mea cu ciocolată și înghețată.

- Hei ăla nu este Caleb?
Mark arata cu degetul spre Caleb care stătea pe o bancă cu Chloe.

- Ba da! Hai sa îi salutam!
Eu și Mark ne-am îndreptat spre Caleb so Chloe dar în clipa aceea Chloe îl sărută pe Caleb, și el nu o opri Ba chiar continua.

Eu m-am oprit... Simțeam cum îmi veneau lacrimile.
Am fugit aruncând gogoașă care nu apucasem sa o termin.
Fugind cat mai departe. L-am auzit pe Mark cum mă striga, la fel și Caleb dar nu îmi mai pasă de el! Voiam sa plec departe sa nu vad pe nimeni.

M-am dus spre sosea nemaivazand de lacrimile pe care le aveam iar apoi am văzut o lumină și o durere mă aruncă într-o parte. Apoi totul s-a întunecat.