Amnesia

Capitolul 2

- Numele ei va fi...

Pumpkin.

- Este un nume perfect!
Exclamă mama.

- Da este. Am spus eu îmbrățișând-o pe micuța Pumpkin.

Am stat un pic la televizor cu Pumpkin și Pebble. Apoi am decis sa ies din casa.

Pe drum m-am dus într-un parc, era decorat cu luminițe de toate culorile. Pumpkin se uită la mine și apoi de uită la micutele luminițe. Le mirosi și începu să țopăie pe lângă ele.

Un băiat veni spre mine cu o privire serioasă.

- Alison!

- Umm.... The cunosc cumva?

- Of desigur... Mama ta a spus că ți-ai pierdut memoria dar nu credeam că este atât de rău..

- Cum te cheama!?

- Vei afla mai târziu acum haide sa ne plimbam un pic, poate luăm niste înghețată.

- Cu gogoși?
Am făcut o privire de cățeluș băiatului necunoscut.

- Vad că îți recuperezi memoria.
Spuse el cu o tonalitate îngrijorară.

- Așa cred!

Am mers timp de câteva minute prin parc, am ras împreună. El îmi povesti niste întâmplări amuzante cat timp stăteam pe banca. Pumpkin doar adulmecă banca și copacul de lângă.
Totuși simțeam că compania acestui băiat nu îmi plăcea prea mult, as fi vrut sa merg in alta parte dar nu puteam să îl las așa singur ar fi crezut că ceva nu este in regulă. Și chiar nu era...

- Deci cum a fost fara mine la școală?

- Lumea nu exista fara tine Alison.

Replica lui mă făcea să mă simt inconfortabil așa că am schimbat subiectul.

- Deci spune odată, cum te cheamă?

Băiatul înghiți în sec.

- Caleb...