Oaza Spiritului

2.

Primul pas spre lăcaș

Nathan deschise ochii speriat, respirând sacadat, de parcă tocmai venise de la un maraton. Iși pusese brațul rece peste fruntea transpirată, simțind picăturile de sudoare curgând până pe obrajii palizi, clipind ușor de câteva ori până când ochii i se obișnuiseră cu lumina din cameră. Privi pentru o secundă la ceasul digital de pe noptiera crem, si constatând că e încă devreme, se ridicase leneș din pat, oftând ușurat în urma visului. 

Trebuie să nu mai mănânc ciocolată noaptea! Își spuse el, luându-și papucii de casă în picioare, pornind spre bucătărie. 

  E timpul să-mi iau porția de vitamine și să merg la vânătoare job-uri! Din nou! 

"Aprindem flacăra speranței, iar vântul deznădejdii o stinge încă odată!" 

Nathan stătea liniștit pe canapea, mâncând un bol de cereale și schimbând canalele frenetic. Era încă o zi nefericită, în care s-a întors acasă cu visele spulberate și nicio șansă la un loc de muncă. Înapoi în încăperea slab luminată, cu obloanele trase și singura sursă de lumină fiind televizorul, al cărui sunet se pierdea în fundal din cauza mestecatului zgomotos al tânărului, ce ținea telecomanda ca pe o armă, departe de lumea de afară.

Uf, cât de ghinionist sunt! Își spuse în gând, luând cu cealaltă mână încă o lingură de cereale cu lapte ce avea un gust aproape rânced.

Și toate prostiile astea de la Tv mă calcă pe nervi! De ce nu găsesc nimic ca lumea? Se întreba în gând, iar cu o ultima apăsare de buton, dădu peste un program ce prezenta un fel de documentar. Un sunet de gong răsuna în încăpere, iar Nathan se oprise din tot ce făcea, privind hipnotizat. Pe ecran, o imagine parcă scoasă ca din Shangri- La era prezentată, iar în josul ecranului era o subtitrare  , menită să descrie locul. Tânărul citise rapid scurta relatare, iar ochii ii se luminaseră precum două becuri atunci când cuvântul „angajare" își făcuse loc printre rânduri. 

E locul perfect! Își spuse în gând.

E locul perfect, își spuse Nathan, ținand în mână noul său loc de muncă sub forma unei legitimații, unui ghid de informare și fișei cu pacienții de care avea să se ocupe. 

 E leit ca în documentar! Constatase el!

 La cei douzeci și unu de ani ai săi, Nathan nu mai lucrase până acum într-un centru și nu avea multă experiență cu pacienții...sau cu oamenii în general. 

Era pe deplin sigur că nu rezultatul de la ultimul examen îl ajutase să obțină jobul și nici recomandarea de la Decan. Fiindcă așa cum îi mărturisise chiar doamna Gül Shenaya , motivul principal pentru care a fost acceptat a fost atracția spirituală pentru acest loc.

 Tânărul încă nu era familiar cu termenii folosiți de oamenii de aici, dar cumva cuvintele femeii aveau un înțeles ciudat, aveau...sens în mintea lui, iar asta îl ajutase să-și învingă temerile și nervozitatea de care dădea dovadă, ținand strâns la piept toate foile din mână. Albăstruiul inspirase adânc, intrand pe poartă și se opri în dreptul unei plăcuțe memoriale de bronz cu scris proeminent.

"Centru de reabilitare "Oaza Spiritului" a fost înființat în 1992 de Gül Shenaya Farooqi, activistă turco-pakistană ca urmare a morții fratelui mai mare, Kasha, în urma unei boli mintale netratate. Scopul acestui centru este recuperarea atât fizică, cât și psihică a oricărui tip de pacient, la dispoziția căreia oferim facilități bazate pe practici moderne, dar și pe metode tradiționale de vindecare, asistați în permanență de cei mai buni medici. Oaza Spiritului are ca obiectiv asigurarea tipului de îngrijire personalizată și necesară fiecărui pacient, însoțit în permanență de un cadru medical instruit, astfel încât niciun caz să nu treacă neobservat, punând la dispoziție echipamente necesare pentru detectarea fiecărui tip de afecțiune.