Love, Betrayals and Lies (Rescrisă) (On Hold)

Capitolul 1

Ares

O văd, o admir, o inhalez de fiecare dată când respir. E un drog, unul toxic care mi-a intrat în sânge, în organism și în tot ce fac. M-am tot întrebat, de ce nu pot să scap de ea. Vreau să scap de ea? Nu, absolut deloc, deși am încercat trebuie să recunosc. Dar nu mi-a dat pace până nu m-a acaparat în întregime. Am încercat de nenumărate ori să mi-o scot din cap dar în zadar, pentru că ea este tipărită acolo, permanent.

O privesc cum doarme în patul tăvălit după un sex sălbatic, în vila pe care voiam să i-o dăruiesc de ziua ei anul trecut, dar nebuna a refuzat spunând că este prea mult, nu poate să accepte, și că o brățară ar fi fost mai bună. Uitându-mă la ea acum, realizez cât de mult sunt absorbit de ea, de frumusețea ei, de naturalețea ei aparte. Pur și simplu mă topesc atunci când zâmbește în colțul gurii sau atunci când râde când visează ceva frumos. Este atât de senzuală și nici măcar nu încearcă. Îi privesc buzele între-deschise, atât de rozalii și cărnoase, mă face să îmi ling buzele fără să îmi dau seama. Genele lungi și pline i se odihnesc pe obrajii ușor îmbujorați. Imi las ochii să coboare mai jos de gâtul ei subțire, unde dau de o pereche de sâni apetisanți și plini ce-mi lasă apă în gură. Închid ochii și oftez, nu am mai întâlnit o femeie ca ea până acum, nu am fost așa atras de nimeni în toată viața mea așa cum sunt de ea. Când observ că se trezește, fără să-l pot controla, un zâmbet larg se așterne pe buzele mele. Câteodată am impresia că nu sunt eu când sunt în preajma ei. Se uită la mine și se încruntă puțin, căscând apoi fără să-și acopere gura. Râd și îmi înfășor brațul după talia ei, sărutând-o pe obraz. Ador faptul că nu se obosește să se comporte ca o doamnă în fața mea.

"Iar m-ai privit ca un ciudat, nu?" întreabă cuibărindu-se la pieptul meu gol.

"Dap." Nu văd niciun rost să neg.

Nu credeam vreodată că o să-mi placă să țin pe cineva în brațe așa mult. Aş putea sta așa ore întregi și tot nu mi-ar fi de ajuns.

"O să petreci săptămâna asta cu mine...?"

Fir-ar! Şi uite aşa, orice speranță pe care am avut-o la o zi fără ceartă s-a evaporat cu o singură întrebare. Mă blochez, și cred că a simțit asta pentru că își ridică capul și mă privește de sub gene. Nu ar trebui să îmi fie frică acum, nu ar trebui să mi crească pulsul așa tare, dar se întâmplă și nu știu cum să-i răspund ca să nu o supăr. Știu că i-am promis că o să petrecem timp împreună când mă întorc din delegație, dar nu știu dacă pot să mă țin de promisiune de data asta. Cele trei săptămâni departe de ea mi-au fost bătaie de cap. M-am împărțit între a-i răspunde ei la timp pentru a nu crede că fac ceva prostesc, (să numai menționez că își găsea cele mai proaste momente în care să mă sune), și a semna contracte cu moguli cunoscuți, bineînțeles cu ea la telefon... Din fericire, totul a ieșit așa cum am sperat, nu aș fi vrut să am de a face cu furia tatei dacă făceam ceva greșit.

"Cara...nu știu..." Inghit în sec și abia scot cuvintele pe gură, câteodată mi-e frică de scorpia asta. De necrezut, dar adevărat. Numai eu știu ce haos poate produce dacă nu iese ceva ca ea.

"De ce dracului mă așteptam la răspunsul ăsta?" Se îndepărtează de mine și mormăie de parcă nu sunt lângă ea.

"Nu este așa simplu mia bella, crezi că pot să mă duc la ea și să-i spun 'vezi că o să fiu plecat încă o săptămână' imediat după ce am venit din delegație, și nu o să-și dea seama?"