Love, Betrayals and Lies (Rescrisă) (On Hold)

Capitolul 4

Jessica

Poftim?! Ăsta-i nebun la cap? Atât eu cât și mama lui ne uităm la el cu gura căscată. Stai doar să plece femeia asta ciudată, că vede el.

"Ai înnebunit?! Nu poți să faci asta, ai copii cu ea, pentru numele lui Dumnezeu! Vrei să divorțezi de biata fată pentru..." se uită la mine și-mi aruncă o privire plină de dezgust. "Stricătoarea asta de case! Gândește bine ce faci, Ares."

Pot vedea clar dragostea maternă pe care i-o poartă nurorii sale, și asta mă face să mă simt chiar ca o stricătoare de case.

"Nu e treaba ta, mamă. Te rog să pleci și să îți ți gura închisă despre ce ai văzut."

"Foarte bine atunci, dar când te-o mânca de bani și te-o lăsa, să nu te aud atunci. Măgarule!"

Ne aruncă o privire sictirită apoi iese din cameră ca un fulger. După ce aud ușa trântindu-se, oftez și merg în bucătărie, cu mintea un pic bulversată. Mă opresc la fereastra uriașă și îmi încrucișez brațele la piept, privind afară.

"Iubito..."

Îl simt în spatele meu dar nu-i dau atenție. Continui să privesc la aglomerația orașului, care de aici de sus oamenii și mașinile se văd ca niște furnici. Îi aud oftatul greu și îi simt mâinile înfășurându-se pe talia mea. Închid ochii la căldura calmantă a corpului său tare.

"Cara, te simt distantă... vorbește cu mine..."

Nu-i dau nicio atenție și asta îl face să mă întoarcă cu fața la el.

"Jess, știu că te-a deranjat faza de mai devreme și-mi pare rău, dar am vorbit serios, o să divorțez și-"

"Ba n-o să faci nimic!" mă răstesc brusc la el și-l împing de lângă mine, făcându-l să mă privească cu ochi mari șocați. "Nu ai de ce să divorțezi, nu mai vreau să faci asta."

Ares

"C-ce?"

"Ai auzit bine, nu ai niciun motiv ca să divorțezi. Deci, nu o să faci asta..." spune convinsă dar o cunosc prea bine să știu că nici ea nu crede ce scoate pe gură.

"Nu am motiv? Am crezut că asta vrei. Ce s-a întâmplat?" încerc să mă apropii de ea dar se ferește de mine de parcă aș avea vreo boală, făcându-mă să-mi încordez maxilarul enervat de purtarea ei.

"Uite Ares, m-am gândit mai bine și nu pot să fac asta, am vrut să divorțezi, da, dar acum... Eu nu mai pot să trăiesc așa!"

"M-ai futut până acum la cap să fac asta, și acum că se întâmplă, dai înapoi?" o întreb încercând să stau calm.

"Nu pot să fiu cauza unei familii destrămate..."

"Ești deja cauza femeie! După trei ani te-au prins remușcările? Unde era remușcarea asta când m-ai futut în baia pe care o împart cu ea?" mă răstesc simțind că-mi fierbe sângele dar regret imediat când îi văd expresia feței.

"Mă duc să fac un duș și să-mi fac bagajele." mormăie și vrea să treacă pe lângă mine dar o prind de umăr și o opresc.

"Nu pleci nicăieri! Iartă-mă, nu trebuia să spun asta, dar nu înțeleg ce ai..."

Mă uit în ochii ei, sperând că mă înțelege pentru că eu sigur nu o înțeleg pe ea și nu înțeleg ce s-a schimbat de numai vrea asta.

"Nu trebuie să-ți ceri iertare, ai dreptate Ares. Nu trebuia să mă încurc cu tine de  prima dată..."

Să se încurce?

Se smucește din strânsoarea mea și își încrucișează brațele la piept.

"Facem asta de trei ani, nu te-ai săturat să o tot minți? Să dormi cu ea în același pat dar să te culci cu secretara ta pe la spatele ei?"

Știu că încearcă să mă facă să mă simt vinovat, dar nu-i merge.

"Am făcut-o pentru că am vrut și pentru că simt ceva pentru tine, dar tu ești gata să renunți așa ușor la mine. Tu nu ești așa, iubito. Doar aseară îmi spuneai că sunt al tău și acum ești gata să renunți..."

"Ei bine, nu mai vreau să fi al meu și nici eu să fiu a ta, din momentul ăsta, nu mai suntem nimic unul pentru celălalt. Mă duc să mă pregătesc, și nu vreau să mă oprești..." și cu asta se grăbește pe scări spre camera noastră.

Cu pași grăbiți mă duc după ea, oprind-o înainte să pășească înăuntru. O lipesc de perete și o blochez între mine și el.

"Lasă-mă, Ares! Vreau să plec-"

"Nu pleci nicăieri! Nu poți să mă lași așa! Cum dracu poți să spui toate rahaturile astea când eu sunt gata să renunț la ea pentru tine? Să fim împreună așa cum ne-am propus. Spune!" îi urlu în față, făcând-o să tresară.

"O să plec din casa asta, fie că-ți convine sau nu! O să demisionez și o să plec din orașul ăsta dacă mai încerci să mă oprești!" se răstește și se smucește de lângă mine.

Știu că nebuna ar face asta și nu aș suporta să nu o văd zi de zi, așa că nu mă mai apropii de ea.

"Bine! Fă ce vrei!"

O urmez când intră în cameră și mă așez pe marginea patului uitându-mă cum își aruncă hainele din dulap în valiză, pe care a scos-o foarte repede de sub pat. Trebuie să fie ceva cu ea. Ea nu ar renunța așa ușor la mine, trebuie să fie alt motiv. Că nu vrea să fie cauza este vrăjeală totală, știu sigur că nu-i ăsta motivul. Fără să mai stau pe gânduri mă ridic și o apuc de braț, oprind-o. O întorc cu fața la mine și o întreb calm deși fierb pe dinăuntru.

"Te-ai culcat cu un alt barbat?"

Eu alt motiv nu văd de ce ar renunța așa ușor la ce avem.

Ea mă privește șocată dar nu spune nimic. Îmi primesc răspunsul din tăcerea ei totuși.

Îi dau drumul imediat și mă așez din nou pe pat, simțind că amețesc dacă mai stau mult în picioare. Chiar nu mă așteptam la asta. Aveam nevoie să zică nu.

"Fă-ți mai repede bagajul ăla, nu vreau să te mai văd aici."

Ea mă privește șocată dar nu spune nimic.

"De ce dracu ai mai stat cu mine? Ți-a plăcut să te prefaci, acum realizez. Făceai pe posesiva dar tu erai doar o curvă falsă, și nu știu cum de nu am văzut până acum. Asta ești, Jessica, o curvă! Nu vreau să te mai găsesc aici când mă întorc." îi scuip cuvintele apoi mă ridic să ies din cameră, lăsând-o șocată de cuvintele mele.

Mă duc în bucătărie și îmi iau cheile de pe masă apoi ies din casă trântind ușa în urma mea. Cu cine dracu m-a înșelat oare? Cu un coleg de al ei? Un angajat de al meu? Cu ăla care-i aruncă mereu zâmbete? Și de ce dracu nu i-am pus întrebările astea ei?

Puttana! Gândesc furios și mă urc în mașină, vrând să fiu cât mai departe de ea în momentul ăsta.

Jessica

Aud ușa trântindu-se și știu că l-am pierdut. Credeam că o să mă simt mai bine, dar nu, pur și simplu mă simt... goală, singură fără el...

Lasă-l să plece, e mai bine așa. Ce altceva era de făcut? Să lași copiii ăia fără tată?

Așa e, dar dacă nu vorbea serios în legătură cu divorțul? Dacă doar a spus-o așa de moment?

Numai contează acum!

E mai bine să creadă că l-am înșelat, la final tot avea să mă urască dacă afla motivul de ce am fost de acord să fiu cu el. Relația noastră nu ducea nicăieri. Dar nu regret ce am făcut, nu pot când știu că ea o să se facă bine în sfârșit... Abia aștept să o văd! Doar ea mi-a rămas acum.