Love, Betrayals and Lies (Rescrisă) (On Hold)

Capitolul 5

Ares

Intru nervos în casă și trântesc ușa tare, făcând un ecou grozav ce răsună pe tot holul. Să-mi bag pula! Trebuie să beau ceva, sunt așa furios în momentul ăsta, pe mine, pe curva de Jessica, pe Elisse, sigur din cauza ei mi-a făcut Jess asta.

Mda, sigur, aruncă vina pe ea...

Mă duc direct în biroul meu, trântind ușa la fel de tare, aproape dărâmând tablourile urâte de pe pereți. Mă îndrept spre cabinetul cu băuturi, luând un pahar și o sticlă de whisky. Mă tolănesc apoi pe scaunul meu și îmi umplu paharul pe jumătate. Dă-l dracu de duș, e de mult uitat.

Acum mă gândesc că sunt un mare prost...

Am plecat așa repede de la ea, de ce dracu n-am mai stat să-i cer explicații? Acum stau ca prostul, gândindu-mă la mii și mii de scenarii, am atâtea gânduri futute în cap.

Îmi trec o mână prin păr, gândindu-mă ce să fac acum în legătură cu Jessica dar tresar când soneria telefonului sparge liniștea.

"Spune!" aproape mă răstesc când glisez ecranul, nerecunoscând numărul.

"Cine nu te-a futut bine?" aud de pe partea cealaltă o voce cunoscută.

"Xavier?"

"Singurul și originalul." răspunde el și parcă îi pot vedea rânjetul de pe buze.

Sunt surprins că m-a sunat după atâta timp. Ultima dată când ne-am vorbit a fost înainte să se mute la mii de kilometri distanță.

"Oh..."

"Nu suna asa entuziasmat că mă rușinez." spune și pot citi sarcasmul în vocea lui care obișnuia să mă enerveze zi de zi.

"Tot așa ai rămas... Cum de mi-ai dat un semn de viață?"

"M-am întors acasă, frate. Și am găsit numărul tău prin agendă, sincer credeam că ai murit, pentru că nici tu nu mi-ai dat vreun semn de viață.."

"Mai știi unde stau?" îl întreb și îmi arunc picioarele pe birou.

"Da, mai știu unde stai, bogatule. Vin acum."

Închide apelul după ce spune asta și eu oftez, aruncând telefonul pe birou. Îmi las capul în mâini și mă gândesc dacă să-i spun sau nu lui Elisse.

Au trecut deja treizeci de minute de când am vorbit cu Xav iar eu nu m-am mișcat deloc de pe scaun. Nu pot să mă gândesc decât la Jessica, la Elisse, la căsnicia mea cu ea, la Jessica, la ce o să fac dacă divorțez de Elisse, la ce o să fac dacă pierd copiii, la Jessica, cum o să-i explic tatei situația în așa fel încât să nu-mi ia compania înapoi... și iar la Jessica... Fir-ar ea a dracului să fie! Femeia asta chiar m-a bulversat complet. Mă confuză mai rău decât desenele alea anime la care se uită mereu. M-a făcut să o vreau atât de tare, cum nu am vrut pe nimeni în toată viața mea. Mă gândesc cum dracu s-a ajuns până aici? Să țin atât de mult la o femeie? Cum am putut să o las să-mi ia mințile în halul ăsta?

Soneria mă scoate din gânduri și mă ridic leneș de pe scaun în sfârșit pentru a mă duce spre ușă. Rămân blocat când văd ce se află de cealaltă parte. Omul din fața mea nu seamănă deloc cu prietenul meu din copilărie. Acum are barbă, una foarte deasă, dar îi stă foarte bine, trebuie să recunosc. Părul lui care era odată lung și castaniu acum este scurt și frezat frumos, un pic de creastă în față, foarte scurt în părți și câteva șuvițe răzlețe i se odihnesc pe frunte. Este îmbrăcat într-un tricou simplu alb, cu jeanși negri și niște adidași albi în picioare. Vechiul meu prieten arată mai adolescent decât a fost vreodată, pot observa asta până și în ochii lui negri, care o dată ascundea o anumită tristețe amară. Acum însă sclipesc și au o anumită fericire în ei, o mică scânteie de bucurie. Așa vibe îmi dă amicul meu.