Prima iubire

Capitolul 1

Imi iau geanta neagra de pe tejghea si ma indrept spre iesire . Rotesc semnul din "Deschis" in "Inchis" . Inchid cafeneaua cu ajutorul cheilor si pornesc la pas spre casa . Drumul e incredibil de pustiu,in aceasta seara frumoasa de duminica . Poate pentru ca toti au inceput sa plece in destinații exotice sau opusul lor ,pentru ca oficial luna iulie este pe jumătate terminată . E un moment mai potrivit ca asta sa pleci la mare sau la munte ? Nici pe departe . Însă eu si prietena mea  , Lisa , mereu stam acasa in aceasta perioada . De ce? Totul e simplu . Nu avem bani pentru asa ceva . Sunt la facultatea de drept (Lisa la cea de arhitectura) , suntem întreținute de părinți in mare parte ,dar nu avem bani pentru asa ceva . Din motive diverse .

Ajung in casa si ma descalț de tenesii mei negri . Sunt asaltata de Lisa ,care pare extrem de agitata .

- Oh,Kara ! Bine ca te-ai intors ! spune prietena mea si ma târăște dupa ea .

- Lisa ,esti bine? o intreb .

- Trebuie sa ma ajuti cu pregătirea mesei ! Te rog mult! spuse si dispare exact cum apăruse .

Ceva arde . E imbracata intr-o rochie neagra cu paiete si tocuri înalte . Are tot felul de zorzoane si parul prins sofisticat . Acum lucreaza la machiaj .
O ascult si pregatesc masa cat de bine pot . Cine naiba vine la noi la cina ? Sunt așezate fix patru scaune . Prietena mea ,se intoarce si o iau la intrebari .

- Ce se intampla ,Lisa ?

Se intoarce spre mine , cu furculițe in mana .

- Iti aduci aminte cand ti-am spus despre Thomas Cooper ?

- Da . raspund vag . A fost acum doua seri .

- Exact . Vine sa ia cina la noi .

Raman cateva secunde socata . Thomas Cooper la noi la cina ? Intr-un apartament ca asta ?

- Lisa ,tu esti sigura? o intreb ,clipind repede din gene încercând sa asimilez aceasta informație .

Thomas Cooper e un arhitect foarte cunoscut si bine primit in lume . E cel mai priceput din America si da de inteles ca ar vrea sa se "extindă". Pe langa ca e foarte destept e si foarte atrăgător . L-am vazut pe internet si in ziare ,dar niciodata in viata reala . Iar ,daca prietena mea nu-si bate joc de mine ,asa cum am crezut ca a facut acum doua seri ,am sa lesin .

- Normal ca nu vine la noi la cina ,ci Trump . Daca am spus asta ,o spun pe bune , Kara . Apropo e posibil sa vina cu un prieten bun ,dar mi-a spus ca nu se stie sigur . imi raspunde calma in timp ce aseaza pe fiecare șervețel in parte o furculița .

Deci e adevarat .

- Stai , vrei sa particip si eu la cina voastra ?

Astept un mare refuz din partea ei .

- Da! Esti prietena mea cea mai buna ,fix de nouăsprezece ani ,ce mama naiba ! Se uita la mine si la hainele mele .

Am ramas in hainele mele obișnuite . Trebuie sa ma schimb !

- Cat timp mai am? o intreb in timp ce plec in camera mea ,dezbracandu-ma de tricoul alb.

- Fix zece minute ! striga in urma mea si inchid usa in urma mea .

Si poate ca sunt putin patetica . Ma agit ca gogoșarul in borcan . Dar,Thomas Cooper e un om faimos si nu cred ca ar ramane cu o impresie buna daca nu ne-am imbraca putin mai elegant si sa ne purtam ca in lumea lui . Lumea lui ,a lor ,a bogațiilor total diferită de a noastra . Sunt invidioasa cateodata . De ce nu puteam sa ma nasc intr-o familie bogata ,sa nu am grija zilei de maine? Sa traiesc intr-un imperiu , sa port toate hainele pe care mi le doresc fara sa muncesc . Dar ,ramane doar un vis . O dorința . Pur si simplu ,nu m-am născut pentru aceasta viata .