Amintirii

6 0 0
                                    

Capitolul 1


Simpt cum lumina soarelui imi irită ochii și incerc să mă ascund de ea dar se pare ca cineva chiar vrea sa ma trezeasca și dintr-o data patura zboara de pe mine si aud vocea tatalui meu.

-Kayla ! Trezirea , o sa intarzii la scoala...Te rog sa te pregatesti si eu te astept in bucatarie. Spune si pleaca.
Ce trezire minunata.
Deschid ochii buimaca si imi caut telefonul prin pat in speranta ca ma va ajuta sa ma trezesc dar  mai rau face... Ma uit peste cateva postari si deja mi se face rau la stomac...
Arunc telefonul pe pat si ma indrept spre micuta baie unde urmeaza sa imi pun fata de om si sa imi incep ziua.

Dupa vreo 20 de minute in care cred ca am adormit de cel putin 100 de ori , eram totusi gata la timp. Merg spre bucatarie si ma asez la masa.

-Pot sa iti imprumut castile azi ? Tata se uita la mine cu genul ala de privire "Nu pentru ca e momentul sa socializezi in loc sa asculti muzica ".

-De ce nu mergi spre scoala cu vreo prietena ? Se uita la mine de parca nu ar stii raspunsul si imi intinde o pungulita cu mancare si o sticla de apa.

-Pentru ca sti foarte bine ca nu am asa ceva... Raspund trista si pun punguta cu mancare in ghiozdan. Ma ridic trista si simt cum deja imi lacrimeaza ochii asa ca decid sa imi pun planul de siguranta in aplicare.

-Nu mai vorbii prostii , sigur ai prieteni. Termina cu asta.... Se uita tata  dur la mine si ma impinge spre usa... Dupa ce inchuie usa , ne indreptam spre scoala mea...

Cand am ajuns , mi-am luat la revedere de la el si am asteptat sa se urce in masina si sa plece la locul lui de munca.
Dupa ce am vazut masina ca a luat curba in directia cea buna , mi-am pus planul in aplicare. M-am intors pe calcaie si am zbughito acasa.

Am urcat repede scarile si am deschuiat usa repede. Am rasuflat usurata cand m-am asigurat ca sunt singura si am incuiat usa.
Asta era planul meu de urgenta cand nu aveam puterea sa merg la scoala. Locul ala era iadul pe pamant pentru mine...Ca sa se inteleaga mai bine toata situatia...
Sunt in clasa a 7-a , dar sunt fata noua in clasa . Din pacate am nimerit in clasa cu cele mai mari jigodii de oameni de pe pamant . Si nu ma refer doar la colegi. Profesorii sunt si ei in aceeasi oala . Sunt niste scarbe de oameni in cladirea aia si am jurat ca odata si odata o se le dau foc .
Ideea e ca im fiecare zi sunt batjocorita de acele persoane doar 2 simple 2 motive . Pentru ca provin de la sat si 2 pentru ca sunt extrem de timida. Am primit pana si o porecla... Dar e atat de oribila incat nu am puterea sa o spun acum...

Ideea e ca mai sunt 4 luni de scoala si dupa aceea in urmatoarele 3 luni o sa fiu si eu putin mai linistita...

20.02.2012

Nu imi venea sa cred ca am gasit jurnalul asta.. Adica nu a trecut asa mult timp de atunci dar ma simt de parca a trecut o viata intreaga. Cand scriam paginile acestea cu lacrimi in ochii , eram o fetita de 13 ani , care incepea sa planga doar daca te uitai urat la ea... Si acum... Cum trec anii astia. Inchid jurnalul pana nu ma apuna plansul si ma duc sa ma pregatesc pentru seara aceasta...

Ma uit in oglinda si sunt extrem de multumita de ceea ce imi vad ochii.
Parul meu lung si blond imi stă perfect intins , rochia mea neagra imi pune in evidenta talia micuta pentru care aproape ca am intrat in spital ca sa o obtin dar nu conteaza asta. Jambierele negre imi subtieaza si mai tare picioarele si botinele negre se potrivesc perfect. In ultimii 2 ani am tras tare sa slabesc si in sfarsit sunt multumita de rezultat. Am reusit sa slabesc 30 de kg si sunt extrem de mandra de mine. Acum am 61 de kg si 1, 74 inaltime . E perfect! Telefonul a inceput sa imi sune si numele de pe ecran ma facut sa zambesc instant.

O viață întreagă - Realitate vol.1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum