Abstract

._

Numerele nu reprezintă nimic altceva decât cifre. Nu folosesc la nimic, ci doar ne complexează viața noastră mult prea scurtă ca să o mai trăim.

Anii, prețurile, ora, poziția, toate măsurate în cifre fără înțeles ce ne complică viața.

Vârsta are doar patru părți. Copilărie, adolescență, adulti și bătrânețe. Nu avem nevoie de ani pentru a ști că suntem copii sau adulți, pentru că vârsta e doar un număr ce dă naștere unor stereotipii irealiste, pentru că poți să fii copil la 56 de ani sau poți să fii  adult la 12.

Prețul e iarăși doar o etichetă irealistă pe care o folosim pentru că nu știm să gândim. Pentru că absolut totul e neprețuit, atât de neprețuit încât începem să prețuim totul din ce în ce mai puțin. Pentru că pâinea a lăsat-o Dumnezeu pentru toți iar apă este, însă trebuie să recunoaștem că  noi, oamenii, suntem ființe iraționale, fără vreun dram de conștiință sau sentimente ce ne deosebesc de alte ființe.

Pentru că primul nu e cel mai bun, ci e doar primul. Pentru că cel de pe ultimul loc este mai bun dar nu a ajuns pe primul loc.

Pentru că cifrele sunt semne relative și abstracte, care derutează dezvoltarea ființei umane care și așa s-a oprit din evoluție.

Și din veșnicia asta trecătoare a mai trecut o clipă.