Capitolul 1

60 8 2
                                    


Prea multe din acea zi nici nu-mi prea pot aminti , probabil din cauza emotilor sau , cine știe, memoria îmi poate juca feste. Momentul exact când ne-am întâlnit e vag, dar asta nici nu contează din moment ce totul a fost perfect.

La sfârșitul verii nu te prea aștepți la mare lucru : prieteni, seri de râsete și voie bună, semințe și cam atât.. până când apare omul potrivit la locul potrivit.

Andrei, un tip puțin enervant pentru gustul meu, începusera cu glumele lui, iar Mihaela, cea mai bună prietenă a mea, continuă glumele și le făcea mai amuzante pentru a trece timpul mai repede.

-Miha, la cât ești de mică , atunci când mergi acasă urci cu scara pe covor! (Mda, se pare că glumele nu-i prea ies lui Andrei azi)

-Andreeeeeiiii !!!, se aude dintr-o dată un urlet venit din direcția blocului meu.

Andrei , luat prin surprindere sare de pe banca și se duce spre un băiat, lăsându-ne pe mine și pe Mihaela singure pe banca și confuze.

To the moonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum