Capitolul 9

27 7 2
                                    

Drumul înapoi spre casa a fost unul liniștit, în care am povestit despre noi și despre viețile noastre. Deși era destul de târziu când am ajuns acasă, am insistat în discuția cu mama mea să mă mai lase, dar a existat o condiție, să-l cunoască pe băiatul cu care îmi petrec timpul.

-Haide, e doar mama acasă și nu o să se întâmple nimic grav! Te cunoaște și ieșim înapoi afară!

-Dar nu pooot!

-Atunci o să plec și ne vedem când o să mă mai lase afară!

-Bine, hai să mergem!

Intrăm în casă, foarte emoționați amândoi, cu pași mici de parcă în casă s-ar afla un criminal.

-Bună seara!

-Bună seara! Ma numesc Mihai!

-Ella, încântată! Și ce ziceți ca faceți voi de vreți să mai stați afară?

-Vrem să ne mai plimbăm.

Simțeam că trebuia să intervin, așa că...

-Nu stăm mult, la ce oră să venim acasă?

-Surprinde-mă!

-12 noaptea?

-Bine, dar 12 să fie și să vii la fix!

Am ieșit afară și ne-am plimbat puțin.

-Care e visul tău?

-Nu știu, Mihai! Cred că vreau să fiu fericită și atât! Dar o carieră in medicină sună bine, și poate să am primul sărut în ploaie.
Al tău?

-Acum, să înceapă ploaia!

Ne-am oprit și ne-am apropiat, a urmat primul meu sărut și a fost așa cum mi-am imaginat...

To the moonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum