Capitolul 2

52 7 1
                                    

Tipul părea educat, galant și plăcut la vedere, dar mi-am pus o regulă simplă și aia e : FĂRĂ BĂIEȚI PÂNĂ LA FACULTATE, pentru a nu mă distrage de la învățat. Băiatul a cărui nume nu-l știu încă , vine spre noi și ne salută, cu un zâmbet minunat, și pe care greu îl voi uită. Se aseaza pe banca și începe să vorbească cu Andrei, trăgând din când în când cu ochiul la noi.

-Mihai , nu o să îți vină să crezi cât de tare m-am certat cu tatăl meu pe echipele de fotbal!

-Așa îți place ție să dramatizezi !

-Deci.. Mihai, câți ani ai?, cu această întrebare Mihaela sparse gheață și puteam vorbi liniștite și cu el .

-19 , dar voi?

-Eu am 18 , iar prietenă mea cea timidă are 17.

-Miha, cred că pot și eu vorbi .

Mihai, uitându-se la ceas se ridică, ne salută și pleacă. Punându-mă pe mine pe gânduri:de ce pleacă? Ce a uitat? Unde a întârziat?

-Cineva s-a îndrăgostit, cineva s-a îndrăgostit!, urlând atât de tare și gesticulând spre mine, părea ca un copil de 3 ani.

-Nu m-am îndrăgostit ,ce-ai?!? Nu te poți îndrăgosti așa repede, și nici măcar nu-mi place băiatul.

-Sigur! , zise Miha foarte sarcastică , exact cum e ea de obicei.

-Putem să nu mai vorbim despre Mihai ?Incetați!!

-Încetăm, domnișoară îndrăgostită!, venind aceste vorbe din partea increzutului .

-Dacă nu erați prietenii mei va băteam,serios va spun!

-Da Maria, nu e ca și cum te-ai făcut roșie că racul când el era aici, și Andrei a văzut asta!

-CEEE?!?! DOAMNEE!!! De ce nu mi-ați zis ?

-Erai cute, crede-mă!

-Foarte amuzant, Mihaela!

To the moonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum