Viața e complicată

Înaintea mea

În sfârșit era weekend. Pot să dorm cât vreau. Asta până când m-a sunat Roxy.

— convorbire telefonică —

R: Hei! Ce faci?
Eu: Dormeam, tu?
R: Eu bine. Hai să ieșim!
Eu: Sigur!
R: Pe la 15:00 e bine?
Eu: Ok.
R: Ne vedem pe plajă.

Cu greu m-am dezlipit de pat și m-am pregătit pentru ieșit.
Eram aproape de plajă, când pe drum mă întâlnesc cu Zora și Marco.

Z&M: Hei!
Eu: Bună!
Z: Ce faci?
Eu: Mă duc să mă întâlnesc cu Roxy, voi?
Z&M: Bine și noi.

Am ajuns pe plajă când mă întâlnesc cu Roxana.
Ne-am plimbat toată ziua și am vorbit despre chestii neimportante precum dorința mea de-al săruta pe Ștefan.

Ajung seara acasă și mă bag la somn direct.

Ziua următoare mama mă cheamă în camera ei și vrea să-mi spună ceva.
Nu a apucat bine să deschidă gura că a sunat-o telefonul.

M: Trebuie să plec la muncă!
Eu: Ok...

Oare ce a vrut să-mi spună?! Oare vrea să știe ce legătură am eu cu Ștefan?! Oare crede că sunt împreună cu el?! Poate că e altceva...sau poate doar vrea să poarte o discuție serioasă cu mine.
Această zi trece repede. Am ascultat muzică și m-am uitat la filmulețe de pe net.

Astăzi mă întâlnesc ca de obicei cu prietenii mei. Mergeam pe drum și mă holbam la Zora și la Marco care păreau ciudați azi. Mă uit la Zora care era gânditoare și zâmbea din nu știu ce motiv. Mă uit și la Marco și părea mai liniștit și mai stăpân pe el. După îmi aduc aminte că Zora a fost la Marco acasă în weekend. Nu cred...

Eu: Ați făcut sex, așa e?
Z: De unde ai știut?
Eu: Sunteți schimbați și mai fericiți. Deci ați făcut-o...
Ș: Chiar ați făcut-o?
Z&M: Da, am făcut-o!
Eu&Ș: Wow!

Eu în momentul ăla am rămas stană de  piatră. Nu mai aveam cuvinte. M-au lăsat mască.

Z: Dar să nu mai spuneți la nimeni!
Ș: Ok.
M: Alexa, cum de ți-ai dat seama?
Eu: Așa, pur și simplu m-am uitat la voi.
M: Sigur nu ai ceva să ne spui?!
Eu: Nu! Ce să vă spun?!
M: Mă gândeam că poate ai făcut-o și tu.
Eu: Nu, nu am făcut nimic.
M: Ziceam doar...
Z: Oricum aveți timp.
Eu: Poftim?!
Z: Ai înțeles tu.

Mi-am dat ochii peste cap și ne-am continuat drumul spre liceu. Azi nu am făcut fizica așa că am terminat cu o oră mai devreme. Am mers cu Zora în parc ca să-mi povestească totul.

Z: Păi, să încep.
Eu: Ok.
Z: Am fost la el acasă și am început să vorbim. Eram singuri acasă deci am discutat deschis despre atâtea lucruri. Și m-am uitat în ochii lui și am început să ne sărutăm. Ușor, ușor am scăpat și de haine și uite că am făcut-o și pe asta. 
Eu: Ți-a ofilit floarea, la naiba!
Z: A fost așa de frumos. Au fost niște senzații atât de intense. Când mă săruta pe gât cu buzele lui moi, când mă atingea ușor pe picior și momentul culminant a fost cel mai plăcut.
Eu: Prea multe detalii.

Am oprit-o fiindcă deja simțeam niște fiori și deja aveam niște gânduri necurate pe care le-aș face cu Ștefan.

Z: Să vezi ce frumos o să fie.
Eu: Mhm... Și tu chiar ai vrut să faci asta?
Z: Da! La începutul el nu a vrut, dar am insistat eu.
Eu: Ai știut ce vrei... De ce?
Z: Fiindcă îl iubesc și chiar aveam nevoie de această plăcere nouă.
Eu: Opa, omiduță, acum ești fluturaș?!
Z: Da, chiar înaintea ta!
Eu: Ha ha, ce amuzant.
Z: Nu-ți face griji, ai timp. În scurt timp o să pui mâna pe Ștefan, ai să vezi.
Eu: Mda...

Deja mă simt aiurea. Nu pot să cred că a făcut asta. Mai ales înaintea mea, e imposibil! Oricum ea e o fată drăguță, eu o să rămân mereu singură. Mă gândeam că vreau și eu să gust din această plăcere. Să simt o senzație nouă...poate asta mă va liniști. O doză din medicamentul Ștefan asta mă va face bine. Intru pe internet și accesez site-uri noi și filmulețe. Poate toate astea mă vor ajuta pentru puțin timp.

A doua zi mă prefac că totul e bine și le zâmbesc cât de bine pot eu și încerc să fac o glumă la care doar Ștefan râde.
Îndrăgostiții noștri se țineau de mână mereu și se sărutau pasional.
La naiba, vreau și eu asta. Ștefan e atât de apetisant. Chiar aș păcătui mult pentru el. Nu știu ce o să fac cu un băiat așa cuminte ca el.
Dintr-o dată îmi tot bâzâia telefonul.

Ș: Vezi că ai primit niște mesaje.
Eu: Nu, sunt doar notificări.
Z: Notificări despre ce?
Eu: Nimic!

Toată ziua am stat în bancă și am vorbit cu Ștefan. Îl ador pe tip. Am ce discuta cu el, e un drăguț.

Ajung seara acasă și îi văd pe toți în sufragerie așteptându-mă.

M: Trebuie să vorbim!
Eu: Despre ce?
M: Despre tatăl tău.