Chapter 6.

89 10 3
  • Dedicat lui Bagy Pancakes
                                    

Dupa ce Harry adoarme.. ma ridic din pat si ma aplec putin peste el, cercetendu-i bine fata sa ma asigur ca doarme.

Ma duc incet spre.. "baie". Nu sunt sigura ca fac ceea ce trebuie.. apartamentul lui arata groaznic, trage la masea, e plin de tatuaje si de piercing-uri.. nu stiu inca ce e instare sa faca.

Mi-e teama..

Si totusi ,dupa ce ajung, ma uit in jur si deschid usa foarte lent.. aud glasuri subtiri soptind incet ,temut..

'Taci, el e. Vine' ,sopteste una. Cobor niste scari si intru intr-o camera, pe care eu as numi-o inchisoare.. arata ca o celula. Peretii din beton, podeaua la fel, nici un geam, nici o sursa de lumina.., mai lipsesc doar gratiile. Intru si ma uit in camera.. vad cateva fete de 13-16 ani stand jos, pe solul rece, strangandu-se la un loc si tremurand de spaima..

'Vine si el?' ,imi spune una din ele.

'El?' ,zic eu si imping putin usa, lasand-o intre-deschisa.

'Ha-..Harry' ,continua , parca temandu-se sa-i rosteasca numele.

'Nu. Doarme' ,ma apropii de ele si ele se dau putin mai incolo. 'Nu va fac rau..' ,ma asez langa ele. 'Asadar.. cum va cheama?'

Aceeasi fata imi raspunde..'Anne. Eu sunt Anne. Dar nu stiu numele lor.. mereu suntem prea ocupate sa il satisfacem pe Harry. Nu am prea avut timp sa ne cunoastem'.

'Ce? Sa il ce pe Harry?'

'...' ,tace si se uita in pamant, acesta parandu-i-se cel mai interesant lucru in acest moment.

'..Inteleg'. Chiar o inteleg. Cum poate sa faca asa ceva? E o javra.. Un animal.. un dobitoc. cum? 'Anne..' ,spun.

'Da?'

'Cum ai ajuns aici?'

'Ei bine..Aveam doar 14 ani.. Intr-o zi, cand mergeam pe strada, cand eram o adolescenta normala.. El, uitandu-se in alta parte sa lovit de mine, s-a.. "indragostit" de mine.. el asa zicea. Cam asa a inceput totul..asa mi-a inceput mie cosmarul..si as vrea sa se incheie odata.'

'Wow..' ,spun gandindu-ma ca mi-a spus si mie ca s-a indragostit de mine.. Ce ma asteapta? Ce se va intampla cu mine?

' De-atunci au trecut doua luni, ..de cand sunt aici. Intre timp am implinit 15 si mi-am petrecut aniversarea aici. Frumos din partea lui, nu? Nu am mai vazut soarele de doua luni. Familiile noastre... cred ca noi toate am murit. Nu mai spera in vreo sansa.. de altfel, nici noi. ' ,cateva lacrimi se scurg pe obrazul ei, si vrea sa continue sa-mi povesteasca, dar este intrerupta de.. Nimeni altcineva decat Harry.

'Anne, taci! Nu ti-am dat voie sa vorbesti cu ea!' ,striga el din usa.

In ploaieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum