In ploaie

Chapter 7.

'Cine esti tu in casa asta?! Cand ti-am dar eu voie sa vorbesti cu ea?' ,striga la Anne in continuare, apropiindu-se din ce in ce mai tare si aplecandu-se ,ea stand jos.

Ea isi strange genunchii la piept. Iar Harry continua.. 'CAND?!'

'Ni.. niciodata' ,spune ea incet, iar eu incerc sa il opresc pe Harry si il prind de antebrat..

'Potoleste-te..' ,ii zic.

'Tu sa taci! Nici tu nu insemni mai mult decat ea!' ,tristetea..dar si teama incep sa apara incet pe chipul meu, alaturi de cateva lacrimi..

*HARRY's POV*

Pentru intaia oara o vad plangand.. plangand cu adevarat. Si doare.. nu stiu ce e cu mine.. Vreau s-o fac sa taca. Dar nu stiu daca sa ii dau o palma sau sa ii zic doua-trei tampenii siropoase sa-i treaca. Dau doi pasi inapoi ,ma asez pe scaunul de langa perete si imi pun capul in maini.

Toate se uita la mine.. si presupun ca se intreaba de ce nu le lovesc.. de ce nu le injur.. de ce nu sunt ca..mine.

Poate (y/n) nu imi cunoaste adevarata fata, si nici toate mastile nu mi le-a vazut, dar celelalte da.. Pentru prima data imi pare rau pentru ceva ce am facut..dar e foarte sensibila.. i-am spus doar sa taca.. si totusi ..imi plac fetele sensibile.

Ma ridic in picioare. '(Y/n) ,imi pa..' ,vreau sa ii spun ca imi pare rau, dar imi da o palma. Din impuls si din prostul meu obicei i-o intorc. Fuge pe scarile din ciment si se duce-n camera. '(Y/n)!' ,strig dupa ea. Ma intorc la Anne.. 'Hei, mhm.. Loveste-ma', spun iar ea se uita la mine cu teama.

'Ce? Cum as putea face asta?'

'O merit. Fa ce ti-am spus!'

'Nuuu...' ,spune. O prind de par ridicand-o sus.

'Da-te dracu'. Un lucru iti cer. Iti dau sansa sa te razbuni pe tine si pe toate cele de aici. Vreau sa mor, intelegi? Mereu ai fost atat de idioata?' ,o arunc puternic in perete si ma indrept spre usa. Intorc putin capul.. 'Voi, restu' ,avem treaba mai tarziu..' .Trantesc usa dupa mine si fug sus.

*YOUR POV*

Ma pun in fotoliu si ma ghemuiesc, cu fata la micul geam din incapere.. 'Cum poate fii asa? A spus ca sunt la fel ca ele.. sau poate asa voi ajunge sa fiu . Oare a inceput deja? Uite ce fac, vorbesc singura. Si chiar daca e asa ,nu stiu..toata chestia asta.. tot simt ceva pentru el..'

Intra in camera. '(Y/n)' ,imi zice din usa. Se apropie de mine si se ghemuieste langa fotoliu. 'Nu asta voiam sa spun..Te rog, iarta-ma..'

'Atunci ce?..'

'Teee..iubesc?'

'Asa le-ai spun si lor..candva' 

'Te vreau..vreau sa fii a mea. Asta lor nu le-am spus'

'Le-ai spus ca vrei sa le futi.. tot una. Defapt cred ca le obligai.. sau poate le violai..Nici tu nu stii de ce esti capabil.'

'Sa nu mai zici niciodata cuvantul asta..' ,imi spune calm.

'De ce? Iti trezeste amintiri? Amintiri.. placute?'

'Da' mai taci odata! Nu o vrei cu frumosul? Foarte bine. Atunci te adaptezi la noile mele conditii. Si nu iti va placea, te asigur. Ia asculta aici, "printeso" ' ,spune si ridica putin tonul..'Nu stiu cum te-au invatat mamica si taticul tau acasa, dar aici stai si dormi sub acoperisul casei mele, mananci in casa mea, DEPINZI DE MINE, asculti de mine. De asemenea as putea sa-ti fac lucruri mult mai rele si sa te las undeva unde nimanui nu i-ar pasa de tine. Poate doar cainilor vagabonzi si violatorilor, asadar..Atata timp cat stai in casa mea, am tot dreptul sa fac ce vreau cu tine.. ai inteles?!'

________

Ok, cam asta a fost. Nu a trecut o saptamana, dar a mai venit un capitol. Si mhm, nici nu stiu ce sa zic :)) . La inceput ,o citeau mai multi, dar chiar daca nu mai sunteti atati, va multumesc ca va irositi timpul pretios pentru a imi citi mie tampenia..Si inca ceva: SCUZATI-MI NENUNARATELE PUNCTE DE SUSPENSIE =)). Ok. That's all.