•Real eyes realise real lies•

Yes, no , maybe..

Prima zi de octombrie. Vantul imi mangaia parul, dandu-i un aspect ravasit. Stau singura pe o banca din parc, asteptand. Dar ce astept oare? Astept "ceva" sau "pe cineva"? Nu aveam de gand sa primesc un raspuns.

Oh,am uitat sa mentionez.Numele meu este Alexandra, o tipă "obisnuita" dintr-un orasel micut si neimportant. Tocmai am absolvit liceul si sunt proaspata studenta la conservator. Da, e adevarat.Sunt cantareata. Cum spuneam, urma sa plec la facultate.Nu suport ideea sa locuiesc la camin, asa ca parintii mi-au cumparat un apartament in centrul orasului. Perfect. Faptul ca urma sa plec la facultate nu ma entuziasma prea mult, lăsam multe in urma mea: prieteni, familie, cainele meu, casa mea cea draga...toate aveau sa ramana aici. Nu credeam ca aveam sa ma maturizez atat de repede. Timpul trece, asta e. Totusi , chiar daca timpul a trecut , prietena mea cea mai buna a ramas tot Amber. O fata finuta cu aceleasi principii ca si mine..ea era cea mai entuziasmata despre ideea plecari noastre si faptul ca vom incepe o noua viata.

- Draga mea, inca dormi? (Mereu mama e cea care are grija sa ma trezesc la timp. Nu si de data aceasta.)Trebuie sa plecati in jumatate de ora. Sunteti in intarziere.Amber te asteapta jos, grabeste-te!

Yup, cat de misto. Urasc diminetile, urasc trezitul de dimineata. Cu totii stiau ca nu aveam cum sa fiu gata in jumatate de ora,e pur si simplu imposibil pentru mine. Intr-un final ma ridic din pat si arunc o privire lucrurilor din jur, camerei mele si in nu imi vine sa cred cat de multe s-au schimbat.

-Alexandraaaa, misca-ti picioarele alea afara din camera si coboara! Ne asteapta masina afara.

Isterica de Amber, trebuie sa strice ea momentul meu de melancolie. Tipic.

Incep sa ma grabesc, imi prind parul rapid, aplic putin tuș pe pleoape, ruj nude , imbrac blugii de culoarea piersicii, un tricou negru si sunt gata de plecare. Imi lipsea entuziasmul, nu eram pregatita sa las totul in urma.

Odata ajunsa la parter,o vad pe Amber fixandu-ma nervoasa cu privirea:

- De ce naiba dureaza atat de mult sa te trezesti? Te astept de cel putin o ora. Vreau sa plecam odata.

- Calmeaza-te ,Amber! Sunt gata acum, sa plecam.

Imi iau ramas bun de la familie si urc in masina.

Amber ardea de nerabdare. Era atat de entuziasmata de faptul ca suntem independente si vom locui impreuna. As fi vrut sa am si eu aceeasi stare.

Pana acum nu mai vazusem niciodata apartamentul pe care ai mei l-au cumparat pentru noi. Avea sa fie o surpriza. Ajunsa in fata usii, am ramas cu mana blocata pe clanta. Amber se uita nedumerita la mine.

- Da-te din fata mea, nu am de gand sa stau toata ziua sa ma holbez la o usa de metal. Nu stiu ce-i cu tine, dar ai face bine sa-ti revii si sa nu strici acest moment.

- Ai dreptate, Abby (asa ii spun eu lui Amber). Am fost prea stresata de ideea plecarii si am uitat sa savurez clipa.

Hotarata, pasesc inauntru si scap valiza din mana. Eram socata. Era apartamentul perfect. In fata mea se intindea un hol spatios plin cu rafturi si oglinzi,care te conducea spre sufrageria imensa. In colt, un bar intunecos cu felurite sticle de bautura si pahare de cristal asteptau parca petrecerea de "Casa Noua". Un covor alb imens imi acapara privirea, iar cand ochii mi se muta spre tavan ,observ spectaculosul candelabru care oferea incaperii un aspect luxos. Bucataria era rosie si echipata cu toate cele necesare pentru doua fete singure care nu stiau sa gateasca. Destul de amuzant , nu? Fiecare dintre cele patru dormitoare avea baie proprie. Fix cand am crezut ca nu se putea sa fie mai perfect de atat, am pasit pe scara care ne conducea spre acoperis. Totul era amenajat cu atata finete si pe gustul meu. Acoperisul era de fapt un loc in care puteai sa evadezi de aglomeratia din oras, un loc unde te relaxezi in hamac sau savurezi o cafea la rasaritul soarelui.

Multumite pana peste cap de cele vazute, mergem sa despachetam si sa tragem un pui de somn dupa drumul lung si obositor pe care l-am parcurs. Maine vom explora orasul si ii vom cerceta toate coltisoarele. Abia astept sa incep o noua viata!