În sufrageria spațioasă a casei domnea tăcerea. Annie stătea cu capul plecat, înfofolită într-un prosop și încă plină de apă. Mike privea îngândurat, de lângă Liam, care o ținea în brațe pe Danielle, încă șocată de gestul fetei. Domnii Emerson o priveau îngrijorați și dezamăgiți pe bruneta care tocmai făcuse o ''băiță''. Nu își găseau cuvintele și nu înțelegeau de ce ar fi făcut asta. Nu o neglijaseră, îi împlineau toate dorințele și totul în viața ei era cât se poate de normal.
Într-un final, Ted respiră adânc și se ridică rigid de pe fotoliu cu o privire mustrătoare.
-Ce-a fost în capul tau?
Annie privea dezamăgită la personele care cereau explicații pentru ceva ce ei făcuseră. In special la tatăl ei. Nu avea de gând să îi răspundă. Nu cu Liam si ceilalți străini ce i-au distrus viața în timp record acolo, holbându-se la ea ca la ultima persoană.
Cu ocazia neplăcutului incident cele două cupluri fericite împreună cu Mike si, la cererea domnului Emerson, Annie au decis sa ramana acolo peste noapte. Erau cu toții în living așteptând. Annie parcă intrase într-o transă adâncă. Puteai vedea urme de regret amestecate cu ură și chiar furie pe chipul ei. Ar fi preferat să fie oriunde numai nu acolo. Pentru un moment chiar crezuse ca va reuși să lase totul în urmă și să fie iarăși cu mama ei. Crezuse că va fi din nou fericită alături de singura persoană care o iubește cu adevărat și care i-a fost alături mereu.
Oare chiar merita asta? Nu. De ce ar merita? A greșit cu ceva? O zgâlțâitură puternică o trezi din transă. Atunci își dădu seama că avea ochii închiși. Odată ce îi deschise imaginea lui Liam îi apăru în fața ochilor. Stătea chiar în fața ei,fără pic de rușine, întrebând-o ce e neînregulă.
-Care-i problema ta? tresări ea cu un ton mai ridicat decât și-ar fi dorit.
Realizând că a atras și mai mult atenția tuturor,îl impinse pe Liam departe de ea și ieși brusc din cameră sub privirile mirate ale celorlalți. Nu știa încotro se îndrepta. Afară nu putea merge. Se simțea ca o pasăre închisă într-o colivie din aur. Cine a spus că banii aduc fericirea? Avea o viață perfectă înainte. Și acum?
Intră pe prima ușă pe care o văzu,nimerind într-o toaletă. Se rezemă cu ambele mâini de chiuvetă și își admiră deprimanta imagine în oglindă. Nu putea să nu se gândească la ce ar fi zis mama ei, o persoană atât de simpatică și de bună, dacă ar fi văzut-o în starea asta. Probabil ar fi ajutat-o. Dar nu avea de unde să știe. Ea nu era acolo. Annie rămăsese în compania gândurilor, practic singură. Nimeni nu o înțelegea.
Chiar ar fi trebuit să o lase să își scurteze viața, dacă asta și-a dorit. Care era treaba băiatului ăluia oricum?! Și de ce a mai venit? Nu trebuia să fie ceva între familia fericită? Dacă știa că se aduc invitați o lua și ea pe... ah, ea nu mai avea prieteni. Ceea ce însemna doar un lucru în plus de notat pe lista cu motive pentru care sinuciderea era o soluție bună de a termina viața asta...
Totuși, la bătăile insistente în ușă ale cuiva, fata trebui să iasă din nou și să respire același aer cu persoanele fericite și zâmbitoare care nu aveau nicio problemă și se simțeau minunat una cu cealaltă.
Deschise cu o oarecare tragere de inimă uşa si scoase un ochi pentru a se asigura că nu e Liam sau mama lui cu intenţia de a termina ce a inceput ea. Din fericire era doar Mike cu o expresie la fel ca cea de câteva minute,îngandurată. Ceva era diferit la băiatul ăsta. Nu era vesel ca ceilalţi. Ba din contră,parcă ar fi avut aceleaşi emoţii şi gânduri ca şi ea. Annie preferă să nu se gândească mult la asta si ieşi în viteză lovindu-se uşor de umărul lui.
-Annie! o apucă de mână rapid, dar nu cu putere.
-Ce vrei? îi răspunse ea, destul de furioasă.
